28 de definiții pentru stârc strac străc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Compus: Stârc-cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.

stârc sm [At: BIBLIA (1688), 771/37 / V: (reg) stâlc, strac, străc / Pl: ~rci / E: vsl стръкъ] (Orn) 1 (Îs) ~ mare cenușiu Pasăre migratoare de baltă, din ordinul ciconiformelor, de mărimea unei berze, cu aripile cenușii și cu câte un smoc de pene care pornesc de deasupra ochilor și sunt orientate spre spate (șîs ~ cenușiu, ~ vânăt) Si: bâtlan (1) (Ardea cinerea). 2 (Șîs ~ purpuriu, ~ purpurat, ~ roșu, ~ roșietic) Pasăre migratoare de baltă din ordinul ciconiiformelor, puțin mai mică decât stârcul (1), cu capul, gâtul și pieptul roșcat, cu dungi negre Si: bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, bâtlan scorțișoriu, ciaclă de trestie, ciaclă roșie, ciapur roșu, goc roșu (Ardea purpura). 3 (Îc) ~- galben (sau ~-blond, ~-cu-coamă) Pasăre crepusculară, cu penele gălbui, cu dungi negre, subțiri în jurul gâtului, iar pe cap cu pene mai lungi, țepoase Si: (reg) bâtlan galben (Ardeola ralloides). 4 (Îc) ~-alb (sau ~-alb-mare, ~-alb-nobil, ~-bâtlan) Egretă (Egretta alba alba). 5 (Îc) ~-al-(sau –bălan-)mic Pasăre de culoare albă cu ciocul și cu picioarele negre, cu două-trei pene ornamentale lungi și înguste pe partea posterioară a capului, iar, la vârsta adultă, cu două-trei pene ornamentale foarte frumoase pe spate Si: bâtlan-(alb-)mic, (îrg) stârciog (1) (Egretta garzetta). 6 (Îc) ~-(cenușiu)-de-noapte (sau ~-cenușiu-mic) Pasăre de mărimea unui corb, cu ceafa și spatele negre, aripile cenușii, pieptul alb și două pene lungi pe cap (Nycticorax nycticorax). 7 (Îc) ~-mic sau ~-pitic Scrofiță (Ixobrihus minutus). 8 (Îc) ~-egiptean (sau -de-cireadă, ~-gălbui-roșcat-de-cireadă ori ~ul-păstorilor) Pasăre albă, cu penele de pe spate și partea de jos a grumazulului galben-roșietice, cu ciocul și cu picioarele galbene, întâlnită foarte rar la noi (Bubulcus ibis). 9 (Reg; îc) ~-lopătar Lopătar. 10 (Îrg) Barză (1) (Ciconia ciconia). 11 (Reg; îc) ~-negru Barză neagră (Ciconia nigra).

STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.

STÂRC ~ci m. Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrănește cu pește. /<sl. struku

stârc m. numele bâtlanului și al berzei (v. cocostârc). [Slav. STRŬCŬ, barză].

STÎRC, stîrci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă (care, la noi, trăiesc mai ales în Deltă) cu ciocul, gîtul și picioarele lungi și cu un smoc de pene pe cap: a) stîrcul-mare cenușiu (Ardea cinerea); b) stîrcul-alb nobil (Egretta alba); c) stîrcul-galben (Ardeola ralloides); d) stîrcul-purpuriu (Ardea purpurea); e) stîrcul-pitic (Ardetta minuta). Acolo era atunci și locul de adunare a stîrcilor, albi ca omătul, care se cheamă egrete, din pricina flamurii subțiri a moțului lor. SADOVEANU, Î. A. 200. Stîrcul plecă, se înălță în slava cerului, trecu preste mări, preste văi, dealuri și munți nenumărați. MARIAN, O. II 327. Un biet stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși din codirla unde ședea pitulit. POPESCU, B. I 20.

bătlan m. Mold. pasăre de baltă, numită în Muntenia stârc. [Pentru băltan = de baltă].

stîrc m. (vsl. strŭkŭ, barză; bg. štrŭk, sîrb. štrk, rus. sterh, d. germ. storch; ung. eszterág, barză; alb. stărkiok, cloacă. V. cocostîrc). Bîtlan. Ban. Olt. Barză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!stârc-cenușíu (bâtlan) s. m., pl. stârci-cenușíi

stârc cenușíu s. m. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂRC s. (ORNIT.) 1. stârc cenușiu (Ardea cinerea) = bâtlan, (reg.) ceapur, gâtlan, pescar; stârc purpuriu (Ardea purpurea) = bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc roșu, (reg.) bâtlan scorțișor, bâtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; stârc roșu v. stârc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bâtlan galben. 3. stârc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc-pitic, (pop.) scrofiță; stârc pitic (Ixobrychus minutus) v. stârc mic. 5. stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stârc-cenușiu-de-noapte, stârc-cenușiu-mic.

STÂRC s. v. barză, cocostârc.

STÂRC ALB MÍC s. v. bâtlan mic.

STÂRC BĂLÁN s. v. egretă, stârc alb.

STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaș.

stârc-cenușiu-de-noapte s. v. STÎRC-DE-NOAPTE.

stârc-cenușiu-mic s. v. CORB-DE-NOAPTE. STÎRC-DE-NOAPTE.

stârc-de-noapte s. v. BOU-DE-BALTĂ.

stârc-pitic s. v. BÎTLĂNAȘ.

STÎRC s. (ORNIT.) 1. stîrc cenușiu (Ardea cinerea) = bîtlan, (reg.) ceapur, gîtlan, pescar; stîrc purpuriu (Ardea purpurea) = bîtlan roșiatic, bîtlan roșu, stîrc roșu, (reg.) bîtlan scorțișor, bîtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; stîrc roșu (Ardea purpurea) = bîtlan roșiatic, bîtlan roșu, stîrc purpuriu, (reg.) bîtlan scorțișor, bîtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bîtlan galben. 3. stîrc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bîtlan alb, ceapur mare, stîrc bălan. 4. stîrc mic (Ixobrychus minutus) = stîrc pitic, (pop.) scrofiță; stîrc pitic (Ixobrychus minutus) = stîrc mic, (pop.) scrofiță. 5. stîrc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stîrc-cenușiu-de-noapte, stîrc-cenușiu-mic.

stîrc s. v. BARZĂ. COCOSTÎRC.

stîrc alb mic s. v. BÎTLAN MIC.

stîrc bălan s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stîrc (-ci), s. m.1. Bîtlan (Ardea alba, A. cinerea, A. purpurea, A. garzetta). – 2. (Banat, Olt.) Barză (Ciconia alba). – Mr. stircu „barză”. Sl. strŭkŭ (Cihac, II, 362; Conev 55), cf. bg. stărk și cocostîrc.Der. stîrci, vb. refl. (a se ghemui); stîrciog, s. m. (Olt., stîrc; axul depănătoarei).

Intrare: stârc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârc
  • stârcul
  • stârcu‑
plural
  • stârci
  • stârcii
genitiv-dativ singular
  • stârc
  • stârcului
plural
  • stârci
  • stârcilor
vocativ singular
plural
strac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)