Definiția cu ID-ul 957665:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÎRC, stîrci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă (care, la noi, trăiesc mai ales în Deltă) cu ciocul, gîtul și picioarele lungi și cu un smoc de pene pe cap: a) stîrcul-mare cenușiu (Ardea cinerea); b) stîrcul-alb nobil (Egretta alba); c) stîrcul-galben (Ardeola ralloides); d) stîrcul-purpuriu (Ardea purpurea); e) stîrcul-pitic (Ardetta minuta). Acolo era atunci și locul de adunare a stîrcilor, albi ca omătul, care se cheamă egrete, din pricina flamurii subțiri a moțului lor. SADOVEANU, Î. A. 200. Stîrcul plecă, se înălță în slava cerului, trecu preste mări, preste văi, dealuri și munți nenumărați. MARIAN, O. II 327. Un biet stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși din codirla unde ședea pitulit. POPESCU, B. I 20.