9 definiții pentru stânjenire stânjinire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂNJENÍRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjiníre s. f.] – V. stânjeni.

STÂNJENÍRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjiníre s. f.] – V. stânjeni.

STÂNJINÍRE s. f. v. stânjenire.

STÂNJINÍRE s. f. v. stânjenire.

STÎNJENÍRE, stînjeniri, s. f. (Și în forma stînjinire) Faptul de a stînjeni. 1. Împiedicare, piedică, oprire (de la o acțiune). Stînjinirile și toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele... ca să nu mai plec. GORJAN, H. II 69. 2. Sfială, ezitare, jenă. Musafirul face haz cu oarecare stînjenire, apoi se ridică. SADOVEANU, O. V 336. – Variantă: stînjiníre s. f.

STÎNJINÍRE s. f. v. stînjenire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stânjeníre s. f., g.-d. art. stânjenírii; pl. stânjeníri

stânjeníre s. f., g.-d. art. stânjenírii; pl. stânjeníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂNJENÍRE s. 1. deranjare. 2. jenă.

STÎNJENIRE s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stânjiníre, stânjiníri, s.f. (înv.) 1. măsurare cu stânjenul. 2. întindere a mâinii (pentru a lovi).

Intrare: stânjenire
stânjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjenire
  • stânjenirea
plural
  • stânjeniri
  • stânjenirile
genitiv-dativ singular
  • stânjeniri
  • stânjenirii
plural
  • stânjeniri
  • stânjenirilor
vocativ singular
plural
stânjinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjinire
  • stânjinirea
plural
  • stânjiniri
  • stânjinirile
genitiv-dativ singular
  • stânjiniri
  • stânjinirii
plural
  • stânjiniri
  • stânjinirilor
vocativ singular
plural