12 definiții pentru stângăcie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂNGĂCÍE, (2) stângăcii, s. f. 1. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. 2. Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie.

stângăcie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 64 / Pl: ~ii / E: stângaci + -ie] 1 Însușirea de a fi stângaci (1). 2 Lipsă de iscusință, de îndemânare sau de pricepere, de competență etc. într-o acțiune Si: neândemânare, nepricepere, (frî) maladresă, (reg) mangoseală. 3 (Îlav) Cu ~ În mod neîndemânatic Si: stângaci (4). 4 (Ccr; mpl) Faptă, atitudine, gest, exprimare etc. care denotă lipsă de iscusință, de îndemânare sau de pricepere, de competență etc. într-o acțiune.

STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie.

STÂNGĂCÍE ~i f. 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acțiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei] /stângaci + suf. ~ie

STÎNGĂCÍE, stîngăcii, s. f. Lipsă de îndemînare, de mlădiere; nesiguranță, timiditate în mișcări, în acțiuni, în activitatea intelectuală etc. Stîngăcia lui din scrisori dispăruse; suferința îl făcuse elocvent. C. PETRESCU, S. 120. Cu stîngăcia sfiiciunii, acum părea și mai simpatică. REBREANU, R. I 94. Avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilărească în mișcări. VLAHUȚĂ, O. A. 365. ◊ Loc. adv. Cu stîngăcie = în mod stîngaci, neîndemînatic. Finii erau aproape toți mai săraci decît nașul și veneau în casa lui cu sfială... Mîncau cu stîngăcie și se ștergeau mereu cu șervetul la gură. PAS, Z. I 175. ♦ (Mai ales la pl.) Fapte stîngace. Ai să-l vezi ce stîngăcii are să facă. La TDRG. Cei de casă erau toți și de mult deprinși cu tot felul meu de stîngăcii. HOGAȘ, M. N. 38.

stîngăcíe f. Starea celuĭ stîngacĭ. Fig. Neîndemânare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângăcíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile

stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângacíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂNGĂCÍE s. neîndemânare, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)

Stângăcie ≠ abilitate, îndemânare

STÎNGĂCIE s. neîndemînare, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)

Intrare: stângăcie
stângăcie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stângăcie
  • stângăcia
plural
  • stângăcii
  • stângăciile
genitiv-dativ singular
  • stângăcii
  • stângăciei
plural
  • stângăcii
  • stângăciilor
vocativ singular
plural