splanhnoptoză sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ze / E: fr splanchnoptose] (Med) Visceroptoză.

SPLANHNOPTOZĂ s.f. (Med.) Visceroptoză. [< fr. splanchnoptose, cf. gr. splanchnon – viscere, ptosis – cădere].

SPLANHNOPTOZĂ s. f. visceroptoză. (< fr. splanchnoptose)

!splanhnoptoză (desp. splanh-nop-to-) s. f., g.-d. art. splanhnoptozei; pl. splanhnoptoze

!splanhnoptoză (-hnop-to-/-hno-pto-) s. f., g.-d. art. splanhnoptozei

splanhnoptoză s. f. (sil. mf. -pto-), g.-d. art. splanhnoptozei; pl. splanhnoptoze

SPLANHNO- (SPLANCHNO-) „viscere, organe abdominale”. ◊ gr. splankhnon „măruntaie, viscere” > fr. splanchno-, engl. id., germ. id. > rom. splanhno- și splanchno-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a viscerelor abdominale; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a viscerelor realizată cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază viscerele; ~megalie (v. -megalie), s. f., creștere anormală în volum a viscerelor; ~micrie (v. -micrie), s. f., scădere a volumului și a greutății viscerelor; ~pleură (v. -pleură), s. f., perete compus din endoderm și pătura splanhnică a mezodermului lateral; ~ptoză (splanchnoptoză) (v. -ptoză), s. f., cădere sau deplasare a viscerelor; ~tomie (splanchnotomie) (v. -tomie), s. f., disecție a organelor abdominale; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe sau microbi) care se fixează în mod electiv pe viscere.

SPLANHNOPTOZĂ (< fr.; {s} gr. splagkhnom „viscere” + ptosis „cădere”) s. f. (MED.) Visceroptoză.

SPLANHNOPTOZĂ s. (MED.) visceroptoză.

SPLANHNOPTOZĂ s. (MED.) visceroptoză.