10 definiții pentru spițerie șpițerie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente. 2. Știința farmaciei; profesia farmacistului. – Din ngr. spetsaría.

SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente. 2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. – Din ngr. spetsaría.

SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Învechit și popular) 1. Farmacie. Hai, scrie ceva pe rețetă, s-o trimet pe Ștefan la spițerie. HOGAȘ, H. 24. Pe vremea aceea nu era spițerie în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 112. Subofițerul se tîrîisă pînă la spițerie. RUSSO, S. 30. ♦ (La pl.) Medicamente, droguri. Spițeriile, stricîndu-i sănătatea, înghițeau puținii bani ce cîștiga, pentru că de multe ori îi lipsea pîne, iar medicamente niciodată. NEGRUZZI, S. I 207. 2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. Își cunosc ăștia meseria cum mă pricep eu la spițerie! CAMIL PETRESCU, O. II 530. – Variantă: (regional) șpițeríe (ȘEZ. I 172) s. f.

spițeríe f. (ngr. spetziario, d. it. spezieria; fr. épicerie; germ. spezerei). Farmacie.

ȘPIȚERÍE s. f. v. spițerie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spițeríe (înv., pop.) s. f., art. spițería, g.-d. art. spițeríei; pl. spițeríi, art. spițeríile

spițeríe s. f., art. spițería, g.-d. art. spițeríei; pl. spițeríi, art. spițeríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPIȚERÍE s. v. aromat, băcănie, condiment, doctorie, farmacie, ingredient, leac, medicament, mirodenie, remediu.

spițerie s. v. AROMAT. BĂCĂNIE. CONDIMENT. DOCTORIE. FARMACIE. INGREDIENT. LEAC. MEDICAMENT. MIRODENIE. REMEDIU.

Intrare: spițerie
spițerie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spițerie
  • spițeria
plural
  • spițerii
  • spițeriile
genitiv-dativ singular
  • spițerii
  • spițeriei
plural
  • spițerii
  • spițeriilor
vocativ singular
plural
șpițerie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpițerie
  • șpițeria
plural
  • șpițerii
  • șpițeriile
genitiv-dativ singular
  • șpițerii
  • șpițeriei
plural
  • șpițerii
  • șpițeriilor
vocativ singular
plural

spițerie șpițerie popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC Șăineanu, ed. VI Scriban 3 exemple
    exemple
    • Hai, scrie ceva pe rețetă, s-o trimet pe Ștefan la spițerie. HOGAȘ, H. 24.
      surse: DLRLC
    • Pe vremea aceea nu era spițerie în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 112.
      surse: DLRLC
    • Subofițerul se tîrîisă pînă la spițerie. RUSSO, S. 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Medicamente, droguri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spițeriile, stricîndu-i sănătatea, înghițeau puținii bani ce cîștiga, pentru că de multe ori îi lipsea pîne, iar medicamente niciodată. NEGRUZZI, S. I 207.
        surse: DLRLC
  • 2. (numai) singular Știința farmaciei; profesia farmacistului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Își cunosc ăștia meseria cum mă pricep eu la spițerie! CAMIL PETRESCU, O. II 530.
      surse: DLRLC

etimologie: