14 definiții pentru farmacie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

farmacie sf [At: LEG. EC. PL. 66 / Pl: ~ii / E: fr pharmacie, lat pharmacia] 1 Loc special amenajat unde se prepară și se comercializează medicamente Si: (înv; azi fam) spițerie, (îrg) apotecă, potică1. 2 Știință care se ocupă cu problemele legate de prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 3 (Îs) ~ chimică Ramură a farmaciei care studiază prepararea și proprietățile compușilor chimici farmaceutici. 4 (Îs) ~ galenică Ramură a farmaciei care se ocupă cu obținerea și condiționarea materiilor prime medicamentoase.

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Local special amenajat în care se prepară, se păstrează, se controlează și se distribuie sau se vînd medicamente. V. spițerie. 2. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor.

farmacíe s.f. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, distribuirea, controlul și evaluarea terapeutică a medicamentelor și cu ansamblul de date fizice, chimice și biologice legate de acestea. ◊ Farmacie chimică = ramură a farmaciei care se ocupă cu studiul proprietăților compușilor chimici farmaceutici și cu prepararea lor. Farmacie galenică = ramură a farmaciei care se ocupă cu obținerea și condiționarea materiilor prime medicamentoase. 2 Unitate sanitară unde se depozitează, de obicei pe o perioadă limitată de timp și într-un stoc (în funcție de solicitări), și se eliberează medicamente (uneori preparându-se), produse tehnico-medicale și igienico-sanitare. ◊ Compar. Este curățenie ca la farmacie. 3 Arta de a prepara medicamente. Unele medicamente presupun o farmacie complicată. ◊ Fig. Prepararea bucatelor este o adevărată farmacie. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. pharmacie, it. farmacia; cf. gr. φαρμακεία <φαρμακεύω „a lecui cu medicamente”.

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu].

FARMACÍE s. f. 1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente. (< fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)

FARMACÍE ~i f. 1) Local pentru prepararea, păstrarea și vinderea medicamentelor. 2) la sing. rar Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul problemelor privind prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. [Art. farmacia; G.-D. farmaciei; Sil. -ci-e] /<fr. pharmacie, lat. pharmacia

farmacie 1. arta de a prepara și de a compune medicamente: a studia farmacia; 2. spițerie, locul unde ele se prepară, se conservă și se vând; 3. profesiune de farmacist; 4. colecțiune de medicamente.

*farmacíe f. (vgr. pharmakía și -keía, vindecare pin farmece; lat. pharmácia și -ía, it. farmacía, fr. pharmacie. V. farmec). Știința preparăriĭ medicamentelor. Localu în care se vînd. Profesiunea de farmacist. V. spițerie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FARMACÍE s. (pop.) spițerie, (Transilv. și Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

FARMACIE s. (pop.) spițerie, (Transilv. și Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

Intrare: farmacie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farmacie
  • farmacia
plural
  • farmacii
  • farmaciile
genitiv-dativ singular
  • farmacii
  • farmaciei
plural
  • farmacii
  • farmaciilor
vocativ singular
plural

farmacie

  • 1. (numai) singular Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apotecă potică spițerie

etimologie: