spițerie sf [At: (a.1772) URICARIUL, XXI, 362 / V: (pop) ~țăr~, (înv) ~ție~, spețiar~, speț~, speție~, (reg) spețar~, ~țar~ / Pl: ~ii / E: ngr σπετσερία] 1 (Îvp) Farmacie (1). 2 (Reg; îe) A vinde ca la ~țăr~ A vinde foarte scump. 3 (Reg; îae) A vinde fără tocmeală. 4 (Îrg; mpl) Medicamente. 5 (Îrg) Știința farmaciei. 6 (Îrg) Profesiunea farmacistului. 7 (Îrg) Băcănie (2). 8 (Mpl) Mirodenii.