SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din sb. suhovrh.

sovârf sm [At: ANON. CAR. / V: ~rv, (îrg) solovârc, solov~, solovârv, (înv) sovabârv, sovavaerv, sovurc, solovaerv, solover, solovero, soloverv, solovor, (reg) sovâr, sovârc, sovav~, sovov~, sovovârv, solovârc, solovâr, slotovâr, sufulf, sufulg, sufulv, suveivârv, suvalf, șolov~, șo~, șovârv, șovov~, țo~ / Pl: ~i / E: scr suhoverh] (Bot) 1 (Șîc ~roșu) Plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă și păroasă, cu frunze ovale, cu flori mirositoare roșii-purpurii folosită drept colorant în industria casnică țărănească sau în medicina populară, datorită proprietăților ei diuretice și sudorifice Si: (reg) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dost, forostău, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoiște, vârf (Origanum vulgare). 2 (Trs; Buc) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 3 (Reg) Pliscul-cocoșului (Geranium lucidum). 4 (Reg) Năprasnică (Geranium robertianum). 5 (Reg) Priboi¹ (Geranium rotundifolium). 6 (Reg) Fratele-priboiului (Geranium silvaticum). 7 (Reg; îf solovârv) Drobușor (Isatis tinctoria). 8 (Trs; îf sovavârf) Gălbenele (Lysimachia punctata). 9 (Reg; îf solovâr) Izmă-creață (Mentha verticillata). 10 (Reg; îf șovârf) Rogoz (Carex). 11 (Reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 12 (Reg) Sulfină-albă (Melilotus albus). 12 (Înv; îf solover, soloverv) Roibă¹ (Rubia tinctorum). 13 (Trs; îf șovovârf) Volovatic (Swertia perennis). 14 (Reg; îf țovârf) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 15 (Reg; îc) Sufulf- (sau suvulv-, suvulf-) vânăt Sulcină-albastră (Trigonella caerulea). 16 (Reg; îc) ~-galben Pojarniță (Hypericum perforatum).

SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din scr. suhovrh.

SOVÂRF ~i m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, cu frunze opuse și cu flori roz (uneori albe), folosită în scopuri medicinale și în industria casnică (la vopsit). /<sb. suhovrh

slotovâr sm vz sovârf

solovaerv sm vz sovârf

solovâc sm vz sovârf

solovâr sm vz sovârf

solovârc sm vz sovârf

solovârv sm vz sovârf

solover sm vz sovârf

solovero sm vz sovârf

soloverv sm vz sovârf

solovor sm vz sovârf

sovabârv sm vz sovârf

sovavaerv sm vz sovârf

sovavârf sm vz sovârf

sovâr sm vz sovârf

sovârc sm vz sovârf

sovârv sm vz sovârf

sovovârf sm vz sovârf

sovovârv sm vz sovârf

sovurc sm vz sovârf

sufulf sm vz sovârf

sufulg sm vz sovârf

sufulv sm vz sovârf

suvaivârv sm vz sovârv

suvulf sm vz sovârf

șovârf sm vz sovârf

șovârv sm vz sovârf

țovârf sm vz sovârf

SOVÎRF, sovîrfi, s. m. (Și în forma sovîrv) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mirositoare roșii-purpurii, întrebuințată în industria casnică la vopsit; crește prin locuri însorite și prin tufișuri; pînă în regiunea alpină (Origanum vulgare). Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM. Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31. – Variante: sovîrv, șovîrf (ODOBESCU, S. II 292) s. m.

SOVÎRV s. m. v. sovîrf.

ȘOVÎRF s. n. v. sovîrf.

solovârf n. Bot. V. sovârv.

sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (Origanum): sovârv de umplut flori CR. [Tr. solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].

sovovârf m. n. Tr. V. sovârv.

solovîrf, V. sovîrf.

sovîrf m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. suhovrŭhŭ, „vîrf uscat”; sîrb. -vrh, rut. -verh, sovîrf). Est. Sud. O plantă labiată înaltă de vre-o 50 c. m. cu frunze dințate și florĭ roșiĭ saŭ alt-fel din care se scoate o văpsea galbenă, roșie orĭ neagră (origanum). – Și șo-, solovîrf și sovovîrf (Trans.).

sovovîrf, V. sovîrf.

șovîrf, V. sovîrf.

sovârf s. m., pl. sovârfi

sovârf s. m., pl. sovârfi

!sovârv s. m., pl. sovârvi

șovîrf (-fi), s. m. – Savur (Origanum vulgare). – Var. solovîrf, so(lo)vîrv. Sl. suchovrŭchŭ „vîrf uscat” (Candrea; Scriban), sb. suhovrh, cf. vîrf. – Der. sovîrvariță, s. f. (plante, Hypericum quadrangulum, Inula britannica, Betonica officinalis).

SOVÂRV (SOVÂRF) (< scr.) s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, meliferă, din familia labiatelor, înaltă de 30-50 cm, cu tulpina păroasă și cu flori roșii-purpurii, rar albe (Origanum vulgare). Florile și frunzele au proprietăți diuretice și sudorifice.

SOVÂRF s. v. pălăria-cucului.

SOVÂRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

SOVÎRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

sovîrf s. v. PĂLĂRIA-CUCULUI.

solovârv, (sovârv, sovârf), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă-văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu, 1990: 190). ♦ (med. pop.) Se folosește contra gălbezei la oi (Borza, 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi, 1925). – Din vsl. suhovrǔhǔ „vârf uscat” (Scriban); din srb. suhoverh (MDA).

sovârv, s.n. – v. solovârv („plantă erbacee”).

solovârv, (sovârv), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu 1990: 190). Se folosește contra gălbezei la oi (Borza 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi 1925). – Din srb. suhoverh (MDA).

sovârv, s.n. – v. solovârv.