solovârv, (sovârv, sovârf), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă-văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu, 1990: 190). ♦ (med. pop.) Se folosește contra gălbezei la oi (Borza, 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi, 1925). – Din vsl. suhovrǔhǔ „vârf uscat” (Scriban); din srb. suhoverh (MDA).