15 definiții pentru sorginte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă (de informații); origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.

SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.

SORGÍNTE, (1, rar) sorginți, s. f., (2, rar) sorginte, s. n. 1. Izvor, sursă de informații. Putem spune, din sorginte autorizată, că ieri s-a petrecut... o scenă, care caracterizează situațiunea întreagă. CARAGIALE, O. II. 298. Din sorginte particulară nu am vreo știre. id. ib. VII 38. 2. (Învechit) Izvor de apă. Pe aici erau grădinile lui Priam și sorgintele Seamandrului. BOLINTINEANU, O. 308. În stînga acestei gîrle, la munteni, cum le numesc localnicii, sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. L. IONESCU, P. 31.

SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente.[1]

  1. Probabil (2) tot s. f. (vezi și DEX ’98, NODEX, DN). — gall

SORGÍNTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informații); origine. [Pl. -nți. / < it. sorgente].

SORGÍNTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)

SORGÍNTE ~ți f. 1) înv. Loc de unde izvorăște o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informație; izvor. /<it. sorgente

*sorgínte f., pl. țĭ (it sorgente, izvor, d. sórgere, lat. surgere, a izvorî. V. sursă). Rar. Izvor: sorgintea Dunăriĭ, soarele e sorgintea luminiĭ. Fig. Sorgintea uneĭ informațiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sorgínte (livr.) s. f., g.-d. art. sorgínții; pl. sorgínți

sorgínte s. f., g.-d. art. sorgínții; pl. sorgínți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORGÍNTE s. v. izvor, început, obârșie, origine, proveniență, sursă.

sorginte s. v. IZVOR. ÎNCEPUT. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. SURSĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sorgínte s. f. – Sursă, izvor. It. sorgente.

Intrare: sorginte
sorginte1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorginte
  • sorgintea
plural
  • sorginți
  • sorgințile
genitiv-dativ singular
  • sorginți
  • sorginții
plural
  • sorginți
  • sorginților
vocativ singular
plural
sorginte2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorginte
  • sorgintea
plural
  • sorginte
  • sorgintele
genitiv-dativ singular
  • sorginte
  • sorgintei
plural
  • sorginte
  • sorgintelor
vocativ singular
plural