4 definiții pentru sonare
Explicative DEX
SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
Ortografice DOOM
sona vb., ind. prez. 1 sg. sonez, 3 sg. și pl. sonează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
sonare (cuv. it. „a cânta la un instrument”), verb care, spre deosebire de cantare (it. „a cânta”), indică execuția instrumentală a unei lucrări muzicale. Se află la originea termenului sonata*, care, în sec. 16-17, desemnează orice piesă destinată unuia sau mai multor instr.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SONA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sonare
sonare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sona, sonezverb
etimologie:
- sonné DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.