17 definiții pentru somație somațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s. f.] – Din fr. sommation.

somație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr sommation] 1 Cerere categorică (și sub amenințare) adresată cui pentru a (nu) face ceva Si: somare (1). 2 Ordin scris, emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să (nu) execute ceva Si: somare (2). 3 (Jur; spc) Invitație scrisă făcută de un creditor debitorului de a-și executa obligația de bunăvoie, în caz contrar trecându-se la urmărirea lui silită Si: (rar) avertizare (2), somare (3).

SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s. f.] – Din fr. sommation.

SOMÁȚIE, somații, s. f. Acțiunea de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere într-o formă imperativă (și sub amenințare de consecințe) să facă (sau să nu facă) ceva. La izbucnirea mulțimii răspunse o nouă somație ascuțită, pătrunzătoare, de trompetă, care vestea prelung moartea. CAMIL PETRESCU, N. 22. Ușa de sus, zăvorîtă; o somație, două, a treia. C. PETRESCU, C. V. 331. ♦ Ordin scris, emanat de la o autoritate, prin care se ordonă cuiva să execute un lucru. Am intrat practicant la o percepție... unde scriam teancuri de somații galbene. I. BOTEZ, ȘC. 62. Moșia era scoasă în vînzare, [proprietarul] avea un teanc de somații pe cap. VLAHUȚĂ, O. A. 273. – Variantă: (învechit) somațiúne s. f.

SOMÁȚIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somațiune s.f. / < fr. somation].

SOMÁȚIE s. f. 1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ◊ poruncă, cerință, rugăminte imperativă. 2. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău. (< fr. sommation)

SOMÁȚIE ~i f. 1) v. A SOMA. 2) Ordin categoric (oral sau scris), prin care i se cere cuiva să efectueze sau să înceteze efectuarea unei acțiuni. [G.-D. somației; Sil. -ți-e] /<fr. sommation

SOMAȚIÚNE s. f. v. somație.

SOMAȚIÚNE s. f. v. somație.

somațiune sf vz somație

SOMAȚIÚNE s.f. v. somație.

somați(un)e f. 1. acțiunea de a soma: somațiune verbală; 2. act ce conține o somațiune.

*somațiúne f. (fr. sommation). Acțiunea de a soma: dacă mulțimea turbulentă nu se împrăștie în liniște după treĭ somatiunĭ, armata poate împușca. Hîrtia care conține o somațiune. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

somáție (-ți-e) s. f., art. somáția (-ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (-ți-i-)

somáție s. f. (sil. -ți-e), art. somáția (sil. -ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOMÁȚIE s. invitare, invitație, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

SOMAȚIE s. invitare, invitație, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

Intrare: somație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somație
  • somația
plural
  • somații
  • somațiile
genitiv-dativ singular
  • somații
  • somației
plural
  • somații
  • somațiilor
vocativ singular
plural
somațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somațiune
  • somațiunea
plural
  • somațiuni
  • somațiunile
genitiv-dativ singular
  • somațiuni
  • somațiunii
plural
  • somațiuni
  • somațiunilor
vocativ singular
plural