SOMAȚIE, somații, s. f. Acțiunea de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere într-o formă imperativă (și sub amenințare de consecințe) să facă (sau să nu facă) ceva. La izbucnirea mulțimii răspunse o nouă somație ascuțită, pătrunzătoare, de trompetă, care vestea prelung moartea. CAMIL PETRESCU, N. 22. Ușa de sus, zăvorîtă; o somație, două, a treia. C. PETRESCU, C. V. 331. ♦ Ordin scris, emanat de la o autoritate, prin care se ordonă cuiva să execute un lucru. Am intrat practicant la o percepție... unde scriam teancuri de somații galbene. I. BOTEZ, ȘC. 62. Moșia era scoasă în vînzare, [proprietarul] avea un teanc de somații pe cap. VLAHUȚĂ, O. A. 273. – Variantă: (învechit) somațiune s. f.