16 definiții pentru soluție soluțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Modalitate de a rezolva o dificultate, o problemă, de a ieși dintr-un impas etc. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice în proporții care pot varia și dintre care una este de multe ori fluidă. Scot din butoaiele cu soluții caustice pieile crude ale animalelor. BOGZA, A. Î. 105. ◊ Soluție solidă v. solid. 2. Modalitate de a ieși dintr-un impas, de a dezlega o problemă, de a rezolva o dificultate. Guvernul țarist nu era în stare să dea problemei țăranilor o soluție definitivă și echitabilă. SADOVEANU, E. 230. Ți-am spus singura soluție, dacă-ți convine. C. PETRESCU, C. V. 133. S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate greutățile. REBREANU, R. I 50. ♦ (Mat.) Metodă de a rezolva o problemă; p. ext. rezultatul obținut. (Atestat în forma soluțiune) Grigoriu era absorbit în soluțiunea ecuației sale, care numaidecît trebuia să iasă egală cu zero. HOGAȘ, H. 71. 3. (În expr.) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. – Variantă: (învechit) soluțiúne s. f.

SOLÚȚIE s.f. 1. Amestec omogen format din două sau mai multe substanțe, dintre care una este de obicei lichidă. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obținut. ♦ Fel de a dezlega o problemă, o dificultate; rezolvare. 3. Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].

SOLÚȚIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații. ◊ rezolvare a unei situații, a unei dificultăți. 3. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)

SOLÚȚIE ~i f. 1) Amestec omogen constituit din două sau mai multe substanțe. 2) Lichid care conține o substanță solidă dizolvată. 3) Mod de rezolvare a unei dificultăți, a unei probleme. 4) mat. Răspuns la o problemă. [G.-D. soluției; Sil. -ți-e] /<fr. solution, lat. solutio, ~onis

SOLUȚIÚNE s. f. v. soluție.

SOLUȚIÚNE s. f. v. soluție.

solúție-tip s. f. 1977 Rezolvare generală v. subramură (din soluție + tip)

soluți(un)e f. 1. desnodământul unei dificultăți, răspuns la o problemă; 2. ceea ce termină o afacere; 3. separațiunea părților: soluțiune de continuitate; 4. dizolvare: sare în soluțiune; 5. lichidul ce rezultă din această soluțiune: o soluțiune de alaun.

*soluțiúne f. (lat. solutío, -ónis. V. ab- și di-soluțiune, re-zoluțiune). Risipirea unuĭ corp solid într’un lichid, disolvare: soluțiunea zahăruluĭ în apă. Lichidu care conținea un corp disolvat: soluțiune de acid fenic. Fig. Rezolvare (dezlegare) a uneĭ probleme. – Și -úție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solúție (-ți-e) s. f., art. solúția (-ți-a), g.-d. art. solúției; pl. solúții, art. solúțiile (-ți-i-)

solúție s. f. (sil. -ți-e), art. solúția (sil. -ți-a), g.-d. art. solúției; pl. solúții, art. solúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLÚȚIE s. 1. (CHIM.) soluție coloidală = coloid, sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (MAT.) rădăcină. (~ unei ecuații cu o necunoscută.) 5. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descâlcire. (~ unei probleme încurcate.) 6. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situații.)

SOLUȚIE s. 1. (CHIM.) soluție coloidală = sol. 2. (TEHN.) metodă, procedeu, sistem. (~ de turnare.) 3. (MAT.) dezlegare, răspuns, rezultat. (~ unei probleme.) 4. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 5. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situații.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLUȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. (CHIM.) Amestec monofazic constituit din două sau mai multe substanțe dispersate la scară moleculară. Pot exista s. gazoase, lichide și solide. Denumirea de s. se folosește în special pentru s. lichide la care se disting: dizolvantul (de obicei apa) și substanța dizolvată. ◊ S. coloidală = coloid S. molală = s. care conține o moleculă-gram (un mol1) de substanță dizolvată în 1.000 g de solvent. S. tampon = s. care are proprietatea de a menține constantă concentrație ionilor de hidrogen când i se adaugă acizi sau baze tari. S. nutritivă = s. care conține sărurile minerale necesare dezvoltării plantelor; este folosită în studii experimentale sau pentru realizarea de culturi intensive pe soluri cu fertilitate scăzută sau pe substrat artificial. 2. (GEOL.) Soluții juvenile = s. care provin din condensarea vaporilor degajați de magmă și din care se depun uneori în crăpăturile rocilor filoane hidrotermale. Soluții reziduale = s. care reprezintă produsele finale ale consolidării magmatice și din care se depun uneori în crăpăturile rocilor zăcăminte de minereuri. Soluții vadoase = s. care provin prin infiltrațiile de la suprafață, circulă prin porii și fisurile rocilor din partea superficială a scoarței terestre, dizolvând sau depunând diverse săruri, și apar uneori sub formă de izvoare. Soluție fiziologică salină = s. de apă cu săruri minerale, având același pH, presiune osmotică și concentrație de săruri ca și lichidele din organism. Păstrate într-o asemenea soluție, organele și țesuturile animale prelevate din organism pot fi menținute în stare de funcționare timp de mai multe ore. 3. Modalitate de a rezolva o dificultate, o problemă, de a ieși dintr-un impas etc. ♦ Răspuns la o problemă. ♦ (MAT.) Element al unei mulțimi care verifică o ecuație dată pe acea mulțime.

Intrare: soluție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soluție
  • soluția
plural
  • soluții
  • soluțiile
genitiv-dativ singular
  • soluții
  • soluției
plural
  • soluții
  • soluțiilor
vocativ singular
plural
soluțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soluțiune
  • soluțiunea
plural
  • soluțiuni
  • soluțiunile
genitiv-dativ singular
  • soluțiuni
  • soluțiunii
plural
  • soluțiuni
  • soluțiunilor
vocativ singular
plural