solicitare sf [At: ARISTIA, PLUT. CXXXVI/19 / Pl: ~tări / E: solicita] 1 Adresare pentru a obține ceva Si: apel (2), cerere (24), recurgere, recurs, (rar) apelare (2). 2 Cerință (1). 3 Adresare deferentă și stăruitoare pentru un serviciu Si: chemare (5), invitație, poftire, rugăminte, (rar) invitare, (înv) regea, regealâc. 3 Exercitare a unei atracții deosebite și persistente asupra cuiva sau a ceva Si: atragere (9), captare (6), (rar) captație (1). 4 (Pex) Punere în centrul atenției sau al interesului în vederea unei acțiuni sau a unei rezolvări adecvate Si: absorbire (3), dominare (1), preocupare, stăpânire. 5 Stare a unui material sau a unui sistem tehnic caracterizată printr-un ansamblu de mărimi fizice (mecanice, tehnice, electrice, magnetice etc.) care, dacă ar depăși anumite valori-limită, ar duce la deteriorarea materialelor sau a sistemului respectiv. 6 Valoarea fiecăreia dintre mărimile care caracterizează starea de solicitare (6). 7 Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid.