14 definiții pentru soitariu soitar suitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOITARÍU, soitarii, s. m. Fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor (fanarioți) din Țările Române, care însoțeau pe domn la parade, la petreceri etc. [Var.: soitár, (înv.) suitár s. m.] – Din tc. soytari.

soitariu (suitariu) m. odinioară: 1. măscăriciul Curții cari însoția pe Domn la alaiuri, în număr de patru, formând elementul comic al paradei: înainte mergeau suitorii călări cu nalte căciuli flocoase, la care atârna câte o lungă coadă de vulpe NEGR.; 2. bufon, paiață: suitarii de cafenea AL. [Turc. SOYTARI, bufon].

soĭtaríŭ m. (turc. soitari și -ry). Măscăricĭ, bufon (în timpu Fanarioților, domnu era precedat la alaĭurĭ de patru soitariĭ, ĭar beĭzadelele de doĭ. Eĭ purtaŭ căciulĭ marĭ de blană de tigru, de care atîrna o coadă de vulpe, și înaintea căciuliĭ niște oglingioare. Purtaŭ pistoale la brîŭ și toporașe în mînĭ, mergeaŭ pe jos și rîdeaŭ cu hohot. – Și suĭtariŭ.

SOITÁR s. m. v. soitariu.

SUITÁR s. m. v. soitar.

soitar sm [At: (a. 1795) ȘIO II1, 325 / V: sui~, șoi~ / Pl: ~i / E: tc soytan] 1 (Înv) Măscărici la curtea fanariotă, care acompania petrecerile și vânătorile. 2 (Pgn) Bufon (3).

SOITÁR, soitari, s. m. Fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor (fanarioți) din țările românești, care însoțeau pe domn la parade, la petreceri etc. [Var.: (înv.) suitár s. m.] – Din tc. soytari.

SOITÁR, soitari, s. m. (Învechit) Fiecare dintie cei patru măscărici ai domnilor (fanarioți) din țările romînești, care distrau publicul la alaiuri și la parade; bufon, paiață. Era o lichea fără seamăn... Nesăratele lui giumbușlîcuri de soitar obraznic îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15. Cîntau jos sub ferestre meterhanele și jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor și-a prostimii. CARAGIALE, S. N. 62. – Pronunțat: soi-tar. - Variantă: suitár. (NEGRUZZI, S. I 29) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

soitaríu (soi-) s. m., art. soitaríul; pl. soitaríi, art. soitaríii (-ri-ii)

soitaríu s. m. (sil. soi-), art. soitaríul; pl. soitaríi, art. soitaríii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOITÁR s. v. bufon, măscărici, paiață.

soitar s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

soitaríu (-íi), s. m. – Măscărici, șarlatan. – Mr. suitari. Tc. soytari (Șeineanu, II, 325). În Mold.

Intrare: soitariu
  • silabație: soi-ta-riu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soitariu
  • soitariul
  • soitariu‑
plural
  • soitarii
  • soitariii
genitiv-dativ singular
  • soitariu
  • soitariului
plural
  • soitarii
  • soitariilor
vocativ singular
  • soitariule
plural
  • soitariilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soitar
  • soitarul
  • soitaru‑
plural
  • soitari
  • soitarii
genitiv-dativ singular
  • soitar
  • soitarului
plural
  • soitari
  • soitarilor
vocativ singular
  • soitarule
  • soitare
plural
  • soitarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suitar
  • suitarul
  • suitaru‑
plural
  • suitari
  • suitarii
genitiv-dativ singular
  • suitar
  • suitarului
plural
  • suitari
  • suitarilor
vocativ singular
  • suitarule
  • suitare
plural
  • suitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

soitariu soitar suitar

  • 1. Fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor (fanarioți) din Țările Române, care însoțeau pe domn la parade, la petreceri etc.
    exemple
    • Era o lichea fără seamăn... Nesăratele lui giumbușlîcuri de soitar obraznic îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15.
      surse: DLRLC
    • Cîntau jos sub ferestre meterhanele și jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor și-a prostimii. CARAGIALE, S. N. 62.
      surse: DLRLC

etimologie: