16 definiții pentru sodiu Na


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.

SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.

SÓDIU s. n. Element chimic alcalin care este un metal moale, alb-argintiu, avînd numeroși compuși. ◊ Clorură de sodiu v. clorură. Azotat de sodiu v. azotat. Bicarbonat de sodiu v. bicarbonat.

SÓDIU s.n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. [Pron. -diu. / < fr. sodium].

SÓDIU s. n. element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. (< fr. sodium)

SÓDIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind întrebuințat în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; natriu. /<lat., fr. sodium

sodiu m. metal alb, moale ca ceara, foarte oxidabil, având lustrul și coloarea argintului (descoperit în 1807 de chimistul englez Davy).

*sódiŭ n. (d. sodă; lat. științific sodium). Chim. Un corp simplu monovalent metalic care e baza sodeĭ. Nu e liber în natură, ci e supt formă de sare (clorură saŭ sare marină și sare gemă, azotat, carbonat, sulfat de sodiu). A fost izolat și numit așa de Davy la 1807. E solid, cu luciŭ argintiŭ cînd s’a tăiat de curînd și cenușiŭ cînd se oxidează. La temperatura ordinară e moale ca ceara, la O° e dur și sfărămicĭos. Se descompune violent în apă, iar în aer umed se preface răpede în sodă caustică. Are o greutate atomică de 23 și o densitate de 0,91. Se topește la 95°,6. Se numește și natriŭ. V. potasiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sódiu [diu pron. diu] s. n., art. sódiul; simb. Na

sódiu s. n. [-diu pron. -díu], art. sódiul; simb. Na


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÓDIU s. (CHIM.) natriu.

FORMALDEHIDSULFOOXILAT DE SÓDIU s. (CHIM.) rongalită.

TETRABORAT DE SÓDIU s. v. borax.

BORAT DE SODIU s. (CHIM.) borax.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÓDIU (< fr.) s. n. Element chimic (Na; nr. at. 11, m. at. 22,989, p. t. 97,8°C, p. f. 800°C) din grupa metalelor alcaline; este foarte răspândit în natură, dar numai sub formă de combinații. Metal moale, alb-argintiu în tăietură proaspătă, maleabil și ductil, foarte reactiv din punct de vedere chimic. În combinații este monovalent. Este un constituent esențial al tuturor țesuturilor vegetale și animale. Se obține prin electroliza clorurii de sodiu. Este întrebuințat ca reductor în chimia organică, în lămpile monocromatice cu vapori de sodiu și la obținerea unor combinații. Numeroase din sărurile sale sunt folosite în terapeutică. A fost descoperit și izolat de chimistul englez H. Davy în 1807. Sin. natriu.

Intrare: sodiu
  • pronunție: -dĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sodiu
  • sodiul
  • sodiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sodiu
  • sodiului
plural
vocativ singular
plural
Na simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Na
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sodiu Na

  • 1. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv, fiind întrebuințat în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: natriu
  • comentariu simbol Na
    surse: DOOM 2

etimologie: