11 definiții pentru smulgere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMULGÉRE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls1. – V. smulge.

smulgere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: smulge] 1 Tragere cu putere a plantelor din pământ Si: scoatere, smuls1 (1). 2 (Pex) Rupere din tulpină prin smucituri. 3 Tragere prin smucituri puternice a unor stâlpi, pari cuie etc. din locul în care au fost fixați. 4 Desprindere violentă a unor părți ale corpului ființelor Si: scoatere. 5 Smucire (1). 6-7 Luare sau eliberare cu forța din mâinile cuiva sau de la cineva. 8 (Fig) Obținere dificilă prin forță, prin șiretenie etc. (a unor afirmații, informații, mărturisiri etc.) Si: scoatere, stoarcere. 9 (Teh) Proces special de rupere a unor materiale. 10 (Nav) Fază finală a operației de virare a ancorei.

SMÚLGERE s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls1. – V. smulge.

SMÚLGERE s. f. Acțiunea de a (se) smulge. Lîna tăbăcărească se obține prin smulgere de pe trupul oilor sacrificate.

zmúlgere f. Acțiunea de a zmulge.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smulgere s. f., g.-d. art. smulgerii; pl. smulgeri

!smulgere s. f., g.-d. art. smulgerii; pl. smulgeri

smúlgere s. f., g.-d. art. smúlgerii; pl. smúlgeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMÚLGERE s. 1. tragere. (~ cuiului cu cleștele.) 2. scoatere. (~ buruienilor.) 3. smucire, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.)

SMULGERE s. 1. tragere. (~ cuiului cu cleștele.) 2. scoatere. (~ buruienilor.) 3. smucire, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METODA SMULGERII mod prin care se efectuau lansări din avioane, pilotul deschizând parașuta în timpul zborului, fiind smuls de aceasta din avion.

Intrare: smulgere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smulgere
  • smulgerea
plural
  • smulgeri
  • smulgerile
genitiv-dativ singular
  • smulgeri
  • smulgerii
plural
  • smulgeri
  • smulgerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmulgere
  • zmulgerea
plural
  • zmulgeri
  • zmulgerile
genitiv-dativ singular
  • zmulgeri
  • zmulgerii
plural
  • zmulgeri
  • zmulgerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smulgere, smulgerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi smulge DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.