5 definiții pentru smucire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMUCIRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit1. – V. smuci.
SMUCIRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit1. – V. smuci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
smucire sf [At: POLIZU / V: (înv) smâc~ / Pl: ~ri / E: smuci] 1 Desprindere bruscă din locul unde se află Si: smulgere (5), smuls1 (2), (înv) smulgătură, smulsătură. 2 Smuceală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smâcire sf vz smucire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMUCIRE s. 1. smulgere, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.) 2. v. smucitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMUCIRE s. 1. smulgere, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.) 2. smuceală, smucit, smucitură. (Cu o ~ l-a îndepărtat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: smucire
smucire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
smâcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
smucire, smucirisubstantiv feminin
etimologie:
- smuci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.