9 definiții pentru smredui zmredui

SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĭ.

SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ.

SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se molipsi (de o boală). Mulți din cei amestecați cu ciumați nu să smreduiesc. PISCUPESCU, O. 285. ◊ Fig. Se afla o parte de norod smreduită de eresuri. NEGRUZZI, S. I 224.

smreduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 smreduiáscă

smreduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smreduiésc, imperf. 3 sg. smreduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. smreduiáscă

SMREDUÍ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi.

smreduì v. (vorbă ieșită din uz) a molipsi (și fig.): o parte de norod smreduită de eresuri NEGR. [V. smârdoare].

smreduĭésc v. tr. (vsl. smrŭdĭeti, a puți; sîrb. smrdeti, rus. smerdĭetĭ. V. smîrdoare). Mold. Vechĭ. Infectez, molipsesc: stîrvurĭ smreduite (Zanf. Miriță, 14, 15). – Și zm-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

smreduí vb. v. CONTAGIA. CONTAMINA. INFECTA. MOLIPSI.

Intrare: smredui

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) smredui smreduire smreduit smreduind singular plural
smreduiește smreduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) smreduiesc (să) smreduiesc smreduiam smreduii smreduisem
a II-a (tu) smreduiești (să) smreduiești smreduiai smreduiși smreduiseși
a III-a (el, ea) smreduiește (să) smreduiască smreduia smredui smreduise
plural I (noi) smreduim (să) smreduim smreduiam smreduirăm smreduiserăm, smreduisem*
a II-a (voi) smreduiți (să) smreduiți smreduiați smreduirăți smreduiserăți, smreduiseți*
a III-a (ei, ele) smreduiesc (să) smreduiască smreduiau smredui smreduiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zmredui zmreduire zmreduit zmreduind singular plural
zmreduiește zmreduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zmreduiesc (să) zmreduiesc zmreduiam zmreduii zmreduisem
a II-a (tu) zmreduiești (să) zmreduiești zmreduiai zmreduiși zmreduiseși
a III-a (el, ea) zmreduiește (să) zmreduiască zmreduia zmredui zmreduise
plural I (noi) zmreduim (să) zmreduim zmreduiam zmreduirăm zmreduiserăm, zmreduisem*
a II-a (voi) zmreduiți (să) zmreduiți zmreduiați zmreduirăți zmreduiserăți, zmreduiseți*
a III-a (ei, ele) zmreduiesc (să) zmreduiască zmreduiau zmredui zmreduiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

smredui zmredui

etimologie: