opțiuni
  • info

9 definiții pentru smerire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMERIRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

smerire sf [At: PSALT. 37 / Pl: ~ri / E: smeri] 1 Smerenie (1). 2 Înfrângere. 3 Respect. 4 (Bis) Smerenie (8).

SMERIRE, smeriri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

SMERIRE s. f. (Învechit) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, cucernică, evlavioasă. Cu smerire pe la icoane se-nchina. NEGRUZZI, S. II 144. ♦ Supunere, îngenunchere, înfrîngere. Europa întreagă se înveseli... aflînd smerirea lui Sinan, acel dușman cumplit și neîmpăcat ce mult o îngrijise. BĂLCESCU, O. II 137.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smerire (înv.) s. f., g.-d. art. smeririi

smerire (înv.) s. f., g.-d. art. smeririi

smerire s. f., g.-d. art. smeririi; pl. smeriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMERIRE s. v. credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, umilință.

smerire s. v. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. EVLAVIE. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE. UMILINȚĂ.

Intrare: smerire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smerire
  • smerirea
plural
  • smeriri
  • smeririle
genitiv-dativ singular
  • smeriri
  • smeririi
plural
  • smeriri
  • smeririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smerire, smeririsubstantiv feminin

  • 1. învechit Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu smerire pe la icoane se-nchina. NEGRUZZI, S. II 144. DLRLC
    • 1.1. Supunere, înfrângere, îngenunchere. DLRLC
      sinonime: supunere înfrângere îngenunchere
      • format_quote Europa întreagă se înveseli... aflînd smerirea lui Sinan, acel dușman cumplit și neîmpăcat ce mult o îngrijise. BĂLCESCU, O. II 137. DLRLC
etimologie:
  • vezi smeri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.