22 de definiții pentru smălțui smăltui zmănțui zmălțui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălciui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui, zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltuí (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.

A SMĂLȚUÍ ~iésc tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. /smalț + suf. ~ui

smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

smăltui v vz smălțui

zmălțui vb. IV. v. smălțui.

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. smălțuiáscă

smălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, conj. smălțuiască)

smălțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMĂLȚUÍ vb. v. emaila.

SMĂLȚUÍ vb. v. împestrița, păta, smălța.

SMĂLȚUI vb. a emaila, a glazura. (A ~ un vas de ceramică.)

smălțui vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.

Intrare: smălțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smălțui
  • smălțuire
  • smălțuit
  • smălțuitu‑
  • smălțuind
  • smălțuindu‑
singular plural
  • smălțuiește
  • smălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiesc
  • smălțuiam
  • smălțuii
  • smălțuisem
a II-a (tu)
  • smălțuiești
(să)
  • smălțuiești
  • smălțuiai
  • smălțuiși
  • smălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smălțuiește
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuia
  • smălțui
  • smălțuise
plural I (noi)
  • smălțuim
(să)
  • smălțuim
  • smălțuiam
  • smălțuirăm
  • smălțuiserăm
  • smălțuisem
a II-a (voi)
  • smălțuiți
(să)
  • smălțuiți
  • smălțuiați
  • smălțuirăți
  • smălțuiserăți
  • smălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuiau
  • smălțui
  • smălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smăltui
  • smăltuire
  • smăltuit
  • smăltuitu‑
  • smăltuind
  • smăltuindu‑
singular plural
  • smăltuiește
  • smăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiesc
  • smăltuiam
  • smăltuii
  • smăltuisem
a II-a (tu)
  • smăltuiești
(să)
  • smăltuiești
  • smăltuiai
  • smăltuiși
  • smăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • smăltuiește
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuia
  • smăltui
  • smăltuise
plural I (noi)
  • smăltuim
(să)
  • smăltuim
  • smăltuiam
  • smăltuirăm
  • smăltuiserăm
  • smăltuisem
a II-a (voi)
  • smăltuiți
(să)
  • smăltuiți
  • smăltuiați
  • smăltuirăți
  • smăltuiserăți
  • smăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuiau
  • smăltui
  • smăltuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmănțui
  • zmănțuire
  • zmănțuit
  • zmănțuitu‑
  • zmănțuind
  • zmănțuindu‑
singular plural
  • zmănțuiește
  • zmănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiesc
  • zmănțuiam
  • zmănțuii
  • zmănțuisem
a II-a (tu)
  • zmănțuiești
(să)
  • zmănțuiești
  • zmănțuiai
  • zmănțuiși
  • zmănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmănțuiește
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuia
  • zmănțui
  • zmănțuise
plural I (noi)
  • zmănțuim
(să)
  • zmănțuim
  • zmănțuiam
  • zmănțuirăm
  • zmănțuiserăm
  • zmănțuisem
a II-a (voi)
  • zmănțuiți
(să)
  • zmănțuiți
  • zmănțuiați
  • zmănțuirăți
  • zmănțuiserăți
  • zmănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuiau
  • zmănțui
  • zmănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmălțui
  • zmălțuire
  • zmălțuit
  • zmălțuitu‑
  • zmălțuind
  • zmălțuindu‑
singular plural
  • zmălțuiește
  • zmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiesc
  • zmălțuiam
  • zmălțuii
  • zmălțuisem
a II-a (tu)
  • zmălțuiești
(să)
  • zmălțuiești
  • zmălțuiai
  • zmălțuiși
  • zmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmălțuiește
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuia
  • zmălțui
  • zmălțuise
plural I (noi)
  • zmălțuim
(să)
  • zmălțuim
  • zmălțuiam
  • zmălțuirăm
  • zmălțuiserăm
  • zmălțuisem
a II-a (voi)
  • zmălțuiți
(să)
  • zmălțuiți
  • zmălțuiați
  • zmălțuirăți
  • zmălțuiserăți
  • zmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuiau
  • zmălțui
  • zmălțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smălțui smăltui zmănțui zmălțui

  • 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: emaila glazura un exemplu
    exemple
    • [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A împestrița cu culori vii.
    exemple
    • Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129.
      surse: DLRLC
    • Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Smalț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX