smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălțui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui,^[1] zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru. corectat(ă)