opțiuni
  • info

16 definiții pentru slujnică

din care

Explicative DEX

SLUJNICĂ, slujnice, s. f. (Înv.) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĭnikŭ.

SLUJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĩnikŭ.

SLUJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată cu luna sau cu anul pentru a munci în familia sau în gospodăria cuiva; servitoare. Slujnicele puneau masa pentru cină. CAMIL PETRESCU, N. 67. Artemie se ospăta cu poftă din farfuria cu felii de pîne și de brînză, pe care o slujnică i-o pusese dinainte. STĂNOIU, C. I. 34. Seara... își aduce fiecare actriță slujnica, s-o aibă la costumat. CARAGIALE, O. III 7.

SLUJNICĂ ~ce f. rar Femeie angajată la stăpân pentru treburi casnice; servitoare. /<sl. služiniku

slujnică f. servitoare. [Slav. SLUJNIKŬ, servitor].

slújnică f., pl. e (d. slujnic. Cp. și cu sîrb. sluškinja, slujnică). Servitoare.

sclujnică sf vz slujnică

slujnic, ~ă [At: CORESI, EV. 123 / V: (reg) scl~, zl~ / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl слоужьникъ] 1 sf, (îvr) sm (Asr) Servitor (1). 2 sf (Orn; Trs; Mar; îc) ~a cucului Codobatură (Motacilla alba). 3 sm (Reg) Piuar.

zlujnică sf vz slujnică

slújnic m. (vsl. služinikŭ, rob, služĭbĭnikŭ, servitor, služĭbinica, servitoare; rus. služitelĭnica). Vechĭ. Servitor.

Ortografice DOOM

slujnică (înv.) s. f., g.-d. art. slujnicei; pl. slujnice

slujnică (înv.) s. f., g.-d. art. slujnicei; pl. slujnice

slujnică s. f., g.-d. art. slujnicei; pl. slujnice

Sinonime

SLUJNICĂ s. v. servitoare.

SLUJNICĂ s. servitoare, slugă, (livr.) servantă, (reg.) jupîneasă, (fam.) mariță.

Regionalisme / arhaisme

slujnic, -ă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv.) servitor, slugă. 2. (s.f.; reg.; în sintagmă) slujnica-cucului = codobatură. 3. (s.m.; reg.) piuar.

Intrare: slujnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slujnică
  • slujnica
plural
  • slujnice
  • slujnicele
genitiv-dativ singular
  • slujnice
  • slujnicei
plural
  • slujnice
  • slujnicelor
vocativ singular
  • slujnică
  • slujnico
plural
  • slujnicelor
sclujnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zlujnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slujnică, slujnicesubstantiv feminin

  • 1. învechit Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia. DEX '09 DLRLC
    sinonime: servitor slugă diminutive: slujnicuță
    • format_quote Slujnicele puneau masa pentru cină. CAMIL PETRESCU, N. 67. DLRLC
    • format_quote Artemie se ospăta cu poftă din farfuria cu felii de pîne și de brînză, pe care o slujnică i-o pusese dinainte. STĂNOIU, C. I. 34. DLRLC
    • format_quote Seara... își aduce fiecare actriță slujnica, s-o aibă la costumat. CARAGIALE, O. III 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „slujnică” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2