SLUJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată cu luna sau cu anul pentru a munci în familia sau în gospodăria cuiva; servitoare. Slujnicele puneau masa pentru cină. CAMIL PETRESCU, N. 67. Artemie se ospăta cu poftă din farfuria cu felii de pîne și de brînză, pe care o slujnică i-o pusese dinainte. STĂNOIU, C. I. 34. Seara... își aduce fiecare actriță slujnica, s-o aibă la costumat. CARAGIALE, O. III 7.