19 definiții pentru slugă sclugă stlugă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLÚGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind plătită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.

slu sf, (îrg) sm [At: COD. VOR.2 392/10 / V: (reg) scl~, stl~ / Pl: slugi, (înv) sluge / E: vsl слоуга] 1 Persoană angajată la un stăpân pentru a munci în casa, în familia sau în atelierul, în prăvălia etc. acestuia, răsplătită în bani sau în natură Si: (înv) poslușnic, (reg) slugănie Vz argat, biriș, celednic, curtean, jupâneasă, mariță, rândaș1, slujitor, slujnic. 2 (Pex; asr) Servitor. 3 (Înv) Parte constitutivă a unor formule de politețe, care cumulează adesea și ideea de supunere, de umilință. 4 (Înv; îe) ~ (dumitale sau dumneavoastră) Formulă de salut sau de răspuns la un salut către o persoană apropiată, cunoscută. 5 (Bis; fig) Adept al credinței creștine. 6 (Bis; fig) Supus umil al divinității. 7 (Fig) Persoană care, în schimbul unor avantaje materiale, reprezintă sau apără interesele cuiva, făcând tot ce i se cere, înjosindu-se etc. 8 (Fig) Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 9 (Ast; îvr; fig) Satelit. 10 (Înv) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier, unui domn etc. 11 Suport de lemn folosit în tâmplărie și în dulgherie pentru sprijinirea panourilor, a scândurilor etc., împreună cu dispozitivele de strângere a bancului de tâmplărie. 12 (Rar) Trăgătoare. 13 (Reg) Rasteu.

SLÚGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.

SLÚGĂ, slugi, s. f. 1. Persoană (mai ales bărbat) angajată de cineva cu luna sau cu anul, pentru a munci în gospodăria (în casa, în prăvălia) acestuia, fiind retribuită în bani sau în natură. V. servitor, argat, rîndaș. Hotărîse să plece slugă unde-o nimeri, cu nevastă cu tot. VORNIC, P. 20. Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89. Dionis s-a băgat iar slugă la prăvălie. GALACTION, O. I 85. Decît slugă la ciocoi, Mai bine cioban la oi. ANT. LIT. POP. I 14. ◊ (Învechit și popular, m.) S-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. Dar el te iubește oare? l-a-ntrebat sluga cel prost. PANN, P. V. II 94. ◊ Expr. A ajunge slugă la dîrloagă v. dîrloagă.Fig. Persoană subordonată alteia și obligată (din cauza condițiilor sociale în care se află) să-i execute voința. În societatea feudală... artistul era în plină atîrnare, sluga, robul unui papă ori al unui duce. GHEREA, ST. CR. I 231. 2. Fig. Persoană care reprezintă sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. Dima, încuviințînd încă o dată buna rînduială cu care se apărau prietenii lui din Pașcani împotriva slugilor stăpînirii, a putut povesti mai departe. GALAN, Z. R. 290. Mie nu-mi priește, și țării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leșesc. ALECSANDRI, T. II 74. 3. (Învechit, de obicei întregit prin «dumitale» sau «dumneavoastră») Formulă de salut sau de răspuns la salut. Cine-a întîlnit vreodată în calea sa un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe... mergînd cu pas rar, încet și gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea...! CREANGĂ, A. 133. Bună ziua, jupîne... – Sluga d-voastră. CONTEMPORANUL, III 821. 4. (Învechit) Slujitor înarmat de pe lîngă casa sau din suita unui boier. Banul Mărăcină... A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cincizeci de voinici Adunați toți de pe-aici. ALECSANDRI, P. II 82. [Andrei] văzu trecînd pe dinainte-i un arap negru, purtînd în mînă o coasă grozavă. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut. BĂLCESCU, O. II 392. La capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpînu-i dăruită. ALECSANDRI, P. P. 135.

SLÚGĂ ~gi f. 1) Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. Persoană devotată altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga

slugă m. servitor: cum e sluga și stăpânul PANN. [Slav. SLUGA].

slúgă f., pl. ĭ (vsl. sîrb. bg. sluga, slugă, rus. slugă; ung. szolga).Servitor (bărbat orĭ femeie): cum e stăpînu, și sluga; în nădejdea slugii, dat de fundu pungiĭ (Prov.). Unealtă de tras cizmele din picioare (o scândurică așezată oblic și care, la capătu de sus, are o deschizătură în care puĭ călcîĭu și tragi, pe cînd cu cel-lalt picĭor apeșĭ pe scîndurică).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slúgă s. f., g.-d. art. slúgii; pl. slugi

slúgă s. f., g.-d. art. slúgii; pl. slugi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLÚGĂ s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi rar) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. servitoare, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță. 3. rândaș, servitor. 4. argat, (înv. și reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (înv.) celednic.

SLÚGĂ s. v. trăgătoare.

SLU s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. servitoare, slujnică, (livr.) servantă, (reg.) jupîneasă, (fam.) mariță. 3. rîndaș, servitor. 4. argat, (înv. și reg.) curtean, (prin Transilv.) biriș, (înv.) celednic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slúgă (-gi), s. f.1. Servitor, argat. – 2. Descălțător, trăgătoare. – 3. Suport, capră de susținere al capătului liber de la tăblia așezată pe tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans. sclugă. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga.Der. slugarnic (var. slugar, slugăresc), adj. (servil); slugărnicie, s. f. (servilism); slugărnici, vb. (a munci ca slugă; a se purta servil); slugoi, s. m. (servitor; om slugarnic0; slugări, vb. (a fi slugă, a munci ca slugă); slugărie, s. f. (condiție de slugă, ploconeală); slugărime (var. slugăret), s. f. (slujitorime). Cf. sluji, solgăbirău.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se tocmi slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva fără nici un profit.

Intrare: slugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slu
  • sluga
plural
  • slugi
  • slugile
genitiv-dativ singular
  • slugi
  • slugii
plural
  • slugi
  • slugilor
vocativ singular
  • slu
  • slugo
plural
  • slugilor
sclugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stlugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

slugă sclugă stlugă

  • 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind plătită în bani sau în natură.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: stăpân, -ă diminutive: sluguliță augmentative: slugoi 6 exemple
    exemple
    • Hotărîse să plece slugă unde-o nimeri, cu nevastă cu tot. VORNIC, P. 20.
      surse: DLRLC
    • Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89.
      surse: DLRLC
    • Dionis s-a băgat iar slugă la prăvălie. GALACTION, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • Decît slugă la ciocoi, Mai bine cioban la oi. ANT. LIT. POP. I 14.
      surse: DLRLC
    • învechit popular masculin S-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • învechit popular masculin Dar el te iubește oare? l-a-ntrebat sluga cel prost. PANN, P. V. II 94.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. expresie învechit Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cine-a întîlnit vreodată în calea sa un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe... mergînd cu pas rar, încet și gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea...! CREANGĂ, A. 133.
        surse: DLRLC
      • Bună ziua, jupîne... – Sluga d-voastră. CONTEMPORANUL, III 821.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Dima, încuviințînd încă o dată buna rînduială cu care se apărau prietenii lui din Pașcani împotriva slugilor stăpînirii, a putut povesti mai departe. GALAN, Z. R. 290.
        surse: DLRLC
      • Mie nu-mi priește, și țării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leșesc. ALECSANDRI, T. II 74.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În societatea feudală... artistul era în plină atîrnare, sluga, robul unui papă ori al unui duce. GHEREA, ST. CR. I 231.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slujitor, -oare 3 exemple
    exemple
    • Banul Mărăcină... A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cincizeci de voinici Adunați toți de pe-aici. ALECSANDRI, P. II 82.
      surse: DLRLC
    • [Andrei] văzu trecînd pe dinainte-i un arap negru, purtînd în mînă o coasă grozavă. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut. BĂLCESCU, O. II 392.
      surse: DLRLC
    • La capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpînu-i dăruită. ALECSANDRI, P. P. 135.
      surse: DLRLC
  • 4. rar Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: trăgătoare (obiect)

etimologie: