SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănog, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens noli-tangere). – Din bg. slabonoga.

slăbănog, ~oagă [At: VARLAAM, C. 38 / V: (reg) ~noc~ a, ~nov sm, ~bon~ a, slobon~ a, slobonov sm, scl~, zl~ a / Pl: ~nogi, ~oage / E: bg слабонога] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) paralitic. 3-4 smf, a (Pgn) (Om) bolnav. 5-6 smf, a (Pgn) (Om) infirm. 7 sm (Îs) Duminica (sau sâmbăta) ~ului Sărbătoare creștină care se prăznuiește în a treia duminică (sau sâmbătă) după Paști. 8-13 a, smf Slab (1-2, 6-7, 8-9). 14-15 a Slab (13, 55). 16 a (Reg; d. urechi; îf sclăbănog) Clăpăug. 17 a (Îvr; d. corzi, d. arcuri etc.) Destins² (5). 18-19 smf, a (Îrg) (Om) sărac. 20-21 smf, a (Rar) (Om) prostănac. 22 sm, rar, sf Plantă din familia balsaminaceelor, cu tulpina suculentă și cu frunze ovale, care se strâng la atingere, cu flori galbene, punctate în interior cu roșu, cu fructul o capsulă care explodează la maturitate, folosită în medicină, mai ales ca laxativ sau diuretic Si: (reg) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie (Impatiens noli-tangere). 23 sm (Bot; reg; șîc ~ de câmp) Trepădătoare (Mercurialis annua). 24 sm (Bot; reg; șîc slobonov de câmp) Brei (Mercurialis perennis). 25 sm (Bot; reg) Cârcel (Ephedra distachya). 26 sm (Bot; reg) Jale (Salvia pratensis). 27 sm (Bot; reg) Buruiana viermilor (Polygonum mite). 28 sm (Bot; Mun) Buberic (Scrophularia nodosa). 29 sm (Bot; reg; îf slobonog) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 30 sm (Bot; reg) Coada-calului (Equisetum arvense).

SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

SLĂBĂNOG¹ s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele fragile și transparente, cu florile galbene și cu fructe care se deschid prin explozie; crește prin pădurile umede și umbroase de la munte și se folosește în medicină (Impatiens nolitangere).

SLĂBĂNOG¹ ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga

slăbănog a. cam slab. ║ m. (slobonog), plantă ale cării frunze se strâng când le atingem (Noli me tangere) [Bulg. SLABONOGA, lit. slab de picioare].

slăbănóg, -oágă adj. (vsl. slabŭ, slab, și noga, picĭor. V. coto- și pinte-nog, picĭoroange). Debil, slab. S. m. (bg. slabonoga). O plantă eŭforbiacee numită și slobonog și -ov (V. mercurială). Altă plantă, din familia balsamineĭ (V. balsamină). V. schilod.

BRIE sf. 🌿 1 Plantă aromatică cu flori albe, din familia umbeliferelor, numită și „brioală” (Meum athamanticum) (🖼 597) ¶ 2 = SLĂBĂNOG ¶ 3 – TREPĂDĂTOARE 1 [comp. breiu].

SLĂBĂNOAGĂ, slăbănoage, s. f. (Bot.) Slăbănog¹.

slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; adj. f., s. f. slăbănoagă, pl. slăbănoage

slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; f. sg. slăbănoagă, pl. slăbănoage

SLĂBĂNOG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.

SLĂBĂNOG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.

SLĂBĂNOG adj., s. I. 1. adj. slab, slăbit, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mîrced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (~ la față.) 2. adj. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 4. adj., s. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) II. s. (BOT.; Impatiens noli-tangere) (reg.) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie.

slăbănog s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. TREPĂDĂTOARE.

slăbănóg, -oagă, slăbănogi, -e, adj., s.m.f. (mit.) Slăbănoagă = personaj din mitologia maramureșeană, întruchipat sub formă de luminițe; „dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925): „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).

slăbănoagă, slăbănoage, (slăbănoață), s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe. „Dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925); „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria, 2001: 25; Desești). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).

slăbănoagă, -e, s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe: „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria 2001: 25; Desești). – Din sl. slabŭ și noga „picior” (DER).