slăbănoagă, slăbănoage, (slăbănoață), s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe. „Dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925); „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria, 2001: 25; Desești). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).