slăbănoagă, -e, s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe: „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria 2001: 25; Desești). – Din sl. slabŭ și noga „picior” (DER).