10 definiții pentru simplicitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMPLICITÁTE s. f. Simplitate. – Din fr. simplicité, lat. simplicitas, -atis.

SIMPLICITÁTE s. f. Simplitate. – Din fr. simplicité, lat. simplicitas, -atis.

SIMPLICITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi simplu; p. ext. lipsă de artificialitate, de rafinament sau de afectare; simplitate. Și el și doamna se înțelegeau deplin... în curățenia și simplicitatea vieții lor. SADOVEANU, Z. C. 108. Cum aș fi voit să fiu muncitor de aceia ce-și trec viața în simplicitate. BOLINTINEANU, O. 345. Un vulpoi coprins de boală... Se silea să dovedească C-un stil dulce, vorbe mii, Că cu o simplicitate Și cu traiul cel cinstit, Cu năravuri lăudate E oricine fericit. ALEXANDRESCU, P. 31. ◊ (Poetic) Un aer de simplicitate tînără părea că învăluiește toate cele. Natura surîdea, în pragul primăverii. D. ZAMFIRESCU, R. 91. ♦ Lipsă de podoabe căutate,de rafinament artificial (la o operă de artă). Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. Povestirea lui Ion, cum a fugit de la ocnă, e admirabil de poetică, cu toată simplicitatea ei. GHEREA, ST. CR. II 162. 2. Credulitate, naivitate, prostie.

SIMPLICITÁTE s.f. Simplitate. [Cf. fr. simplicité, lat. simplicitas].

SIMPLICITÁTE s. f. simplitate. (< fr. simplicité, lat. simplicitas)

SIMPLICITÁTE f. v. SIMPLITATE. /<lat. simplicitas, ~atis, fr. simplicitate, it. simplicitá

*simplicitáte f. (lat. simplicílas, -ális). Calitatea de a fi simplu: simplicitatea uneĭ mașini, a moravurilor, a hainelor. Candoare, naivitate, prostie: e o simplicitate a vorbi așa. – Și simplitate (format d. simplu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simplicitáte s. f., g.-d. art. simplicitắții

simplicitáte s. f., g.-d. art. simplicității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMPLICITÁTE s. 1. v. sobrietate. 2. v. simplitate. 3. v. modestie. 4. v. naivitate.

SIMPLICITATE s. 1. modestie, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.) 2. simplitate. (~ expresiei.) 3. modestie, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiției cuiva.) 4. credulitate, naivitate, simplitate. (~ și neștiința lui.)

Intrare: simplicitate
simplicitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simplicitate
  • simplicitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • simplicități
  • simplicității
plural
vocativ singular
plural