53 de definiții pentru sihlă silhă țâhlă țihlă sehelbă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1] corectată

  1. În original țîhlă. gall

sihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: selbă (Pl: selbe și selbi), (îrg) silhă, (înv) salbă, (reg) sihelbe[1], sahelbe, săhelbă, săhelbe, săhoalbe, săluă, sehelbă (Pl: sehelbe și sehelbi), sehelbe, selecherb s, silhă[2], sâluă, sârlă, țârlă, țihlă, țilhă, (îvr) silbă, silcă, salhă, sâlvă, (nob) sihlie[3] (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin2. 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris). corectată

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sihlebe LauraGellner
  2. Variantă tipărită de două ori. Posibil ca una din acestea să fie varianta sâlhă greșit tipărită — LauraGellner
  3. Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: sihlie LauraGellner

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țấhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: sílhă (COȘBUC, P. I 161), țíhlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.

SÍHLĂ ~e f. Pădure mică, deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; hățiș. [G.-D. sihlei; Sil. si-hlă] /cf. lat. silva

sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].

síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. -. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.

SÍLHĂ s. f. v. sihlă.

sahelbe sf vz sihlă[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz sihilă LauraGellner

salbă2 sf vz sihlă[1] corectată

  1. În original: vz silhă, care te trimite la cuv. sihlă LauraGellner

sălhă[1] sf vz sihlă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită incorect: silhă LauraGellner

sâlhă[1] sf vz sihlă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta silhă, consemnată în definiția principală de 2 ori — LauraGellner

sâluă[1] sf vz sihlă corectată

  1. În original, tipărit greșit: sâlnă. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

seleherb[1] s vz sihlă

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: selecherb LauraGellner

sihlebe[1] sf vz sihlă

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sihelbe LauraGellner

țâhlă[1] sf vz sihlă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

síhlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. síhlei; pl. síhle

síhlă s. f. (sil. -hlă), g.-d. art. síhlei; pl. síhle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÍHLĂ s. hățiș, (reg.) târșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)

SÍHLĂ s. v. brad roșu, molid.

SIHLĂ s. hățiș, (reg.) tîrșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrînă.)

silhă s. v. PIN.[1]

  1. Variantă pentru sihlă LauraGellner

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

síhlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

síhlă, síhle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.

sílhă, s.f. – v. sălhă („pădure deasă”).

Intrare: sihlă
  • silabație: si-hlă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihlă
  • sihla
plural
  • sihle
  • sihlele
genitiv-dativ singular
  • sihle
  • sihlei
plural
  • sihle
  • sihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silhă
  • silha
plural
  • silhe
  • silhele
genitiv-dativ singular
  • silhe
  • silhei
plural
  • silhe
  • silhelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâhlă
  • țâhla
plural
  • țâhle
  • țâhlele
genitiv-dativ singular
  • țâhle
  • țâhlei
plural
  • țâhle
  • țâhlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țihlă
  • țihla
plural
  • țihle
  • țihlele
genitiv-dativ singular
  • țihle
  • țihlei
plural
  • țihle
  • țihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehelbă
  • sehelba
plural
  • sehelbe
  • sehelbele
genitiv-dativ singular
  • sehelbe
  • sehelbei
plural
  • sehelbe
  • sehelbelor
vocativ singular
plural

sihlă silhă țâhlă țihlă sehelbă

  • 1. Pădure deasă de copaci tineri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hățiș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48.
      surse: DLRLC
    • În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215.
      surse: DLRLC
    • Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: