13 definiții pentru sictiri

din care

Explicative DEX

SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.

SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.

sictiri [At: KLEIN, D. 426 / V: (îrg) sit~ (Pzi: 3 sitirește 3 și (reg) sitire) (reg) săt~ / Pzi: ~resc / E: sictir] 1-2 vtr (Fam) A(-și) adresa cuvântul injurios „sictir” Si: (înv) a sictirisi (1). 3-4 vtr (Pex) A (se) drăcui (1-2). 5-6 vtr (Pgn) A (se) înjura. 7 vt (C. i. oameni) A alunga adresând cuvinte injurioase Si: (înv) a sictirisi (4). 8 vt (Pex) A îndepărta în mod grosolan pe cineva Si: (înv) a sictirisi (5). 9 vr A pleca repede de undeva Si: (fam) a se căra.

SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. A alunga înjurînd, a înjura. Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174.

A SICTIRI ~esc tranz. (persoane) A alunga în mod brutal. /Din sictir

sătiri v vz sictiri

sitiri v vz sictiri

sictirésc v. tr. (d. sictir). Triv. Alung cu vorba „sictir”.

Ortografice DOOM

sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, 3 sg. sictirește, imperf. 1 sictiream; conj. prez. 1 sg. să sictiresc, 3 să sictirească

sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, imperf. 3 sg. sictirea; conj. prez. 3 să sictirească

sictiri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, imperf. 3 sg. sictirea; conj. prez. 3 sg. și pl. sictirească

Argou

sictiri, sictiresc I. v. t. a insulta, a înjura (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se enerva.

Sinonime

SICTIRI vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

sictiri vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

Intrare: sictiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sictiri
  • sictirire
  • sictirit
  • sictiritu‑
  • sictirind
  • sictirindu‑
singular plural
  • sictirește
  • sictiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sictiresc
(să)
  • sictiresc
  • sictiream
  • sictirii
  • sictirisem
a II-a (tu)
  • sictirești
(să)
  • sictirești
  • sictireai
  • sictiriși
  • sictiriseși
a III-a (el, ea)
  • sictirește
(să)
  • sictirească
  • sictirea
  • sictiri
  • sictirise
plural I (noi)
  • sictirim
(să)
  • sictirim
  • sictiream
  • sictirirăm
  • sictiriserăm
  • sictirisem
a II-a (voi)
  • sictiriți
(să)
  • sictiriți
  • sictireați
  • sictirirăți
  • sictiriserăți
  • sictiriseți
a III-a (ei, ele)
  • sictiresc
(să)
  • sictirească
  • sictireau
  • sictiri
  • sictiriseră
sătiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sitiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sictiri, sictirescverb

  • 1. familiar A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. DLRLC
    • format_quote Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. DLRLC
    • format_quote El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174. DLRLC
etimologie:
  • sictir DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.