SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. A alunga înjurînd, a înjura. Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174.