SIBILIC, -Ă, sibilici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care ține de sibilă, profetic; p. ext. enigmatic, vag, neclar; sibilin. – Din fr. sibyllique.

sibilic, ~ă [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sibyllique] 1 a De sibilă (1) Si: profetic, sibilin (1), sibilinic (1). 2-4 a, av (Care este) neînțeles (sau greu de înțeles) Si: ascuns, enigmatic, misterios, ocult, tainic, sibilin (2-5), sibilinic (2-5).

SIBILIC, -Ă, sibilici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De sibilă, profetic; p. ext. enigmatic, vag, neclar; sibilin. – Din fr. sibyllique.

SIBILIC, -Ă, sibilici, -e, adj. De sibilă, profetic; p. ext. enigmatic, vag, neclar. Răspuns sibilic. ◊ (Adverbial) Visteria mea e goală și datornicii mei țipă. Domniile-voastre ce spuneți? – Norodul a fost lăsat de dumnezeu ca să plătească bir... răspunse sibilic Miron logofătul. SADOVEANU, Z. C. 159.

SIBILIC, -Ă adj. (Adesea adv.) De sibilă; profetic; sibilin, sibilinic; (p. ext.) enigmatic, vag. [Cf. fr. sibyllique].

SIBILIC, -Ă adj. (și adv.) de sibilă; profetic; sibilin(ic); (p. ext.) enigmatic, vag. (< fr. sibyllique)

SIBILIC ~că (~ci,~ce) și adverbial 1) Care ține de sibile; propriu sibilelor. 2) Care conține o enigmă; enigmatic; misterios; tainic. /<fr. sibyllique

sibilic adj. m., pl. sibilici; f. sibilică, pl. sibilice

sibilic adj. m., pl. sibilici; f. sibilică, pl. sibilice

sibilic adj. m., pl. sibilici; f. sg. sibilică, pl. sibilice

SIBILIC, -Ă adj. (cf. fr. sibyllique): în sintagma cuvânt sibilic (v.).

SIBILIC adj. v. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, prevestitor, profetic, secret, tainic, vizionar.

sibilic adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONAR.