sibilin, ~ă [At: DRLU / V: sivi~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sibyllinus, fr sibyllin] 1-4 a, av Sibilic (1-4). 5 a (Îs) Cărți ~e Culegere de oracole privitoare la destinele Romei antice, care erau consultate de către Senat în momentele de primejdie.

SIBILIN, -Ă, sibilini, -e, adj. (Rar) Sibilic. Oracole sibiline. (Adverbial) Ninge ca în martie o mie nouă sute șapte! rosti sibilin Costea Lipan. C. PETRESCU, C. V. 166.

SIBILIN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de cîte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin].

SIBILIN, -Ă adj. sibilic. ♦ cărți ~e = culegere de oracole, păstrată la Capitoliu (Roma), consultată ori de câte ori republica era în primejdie. (< fr. sibyllin, lat. sibyllinus)

sibilin a. ce ține de sibila antică: oracole sibiline; cărți sibiline, culegere de oracole relative la destinele Romei.

*sibilín, -ă adj. (lat. sibyllinus). De sibilă: furiĭ sibiline. Cărțĭ sibiline, cărțĭ pe care sibila de la Cumae le-a adus luĭ Tarchiniŭ Superbu, care cuprindeaŭ destinele poporuluĭ roman și pe care preuțiĭ romanĭ le consultaŭ cînd țara era în pericul. Aŭ ars într’un incediŭ cu un an în ainte de dictatura luĭ Sula.

sivilin, ~ă a vz sibilin

sibilin (rar) adj. m., pl. sibilini; f. sibilină, pl. sibiline

sibilin (rar) adj. m., pl. sibilini; f. sibilină, pl. sibiline

sibilin adj. m., pl. sibilini; f. sg. sibilină, pl. sibiline

SIBILIN, -Ă adj. (cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin): v. sibilic.

SIBILIN adj. v. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, prevestitor, profetic, secret, tainic, vizionar.

sibilin adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONAR.