9 definiții pentru sfărâmă sfărmă sfărmură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂRẤMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma.

SFĂRẤMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma.

sfărâ sf [At: COȘBUC, P. I, 97 / V: (reg) ~rmă (Pl: sfărmuri), ~rmură (Pl: sfărmuri) / Pl: ~me, (reg) ~muri / E: s- + fărâmă] 1 (Pop) Sfărâmătură (1). 2-3 (Prc) Firimitură (1-2).

sfărmură sf vz sfărâmă

fărî́mă f., pl. e (d. fărîm). Bucățică foarte mică: dă-mĭ o fărîmă de pîne. Fig. A avea o fărîmă de speranță. – Maĭ rar sf-. La Cost. (1, 285) fărímă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfărấmă (rar) s. f., g.-d. art. sfărấmei; pl. sfărấme

sfărâmă s. f., g.-d. art. sfărâmei; pl. sfărâme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFĂRÂMĂ s. v. fărâmă, firimitură.

sfărî s. v. FĂRÎMĂ. FIRIMITURĂ.

Intrare: sfărâmă
sfărâmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărâ
  • sfărâma
plural
  • sfărâme
  • sfărâmele
genitiv-dativ singular
  • sfărâme
  • sfărâmei
plural
  • sfărâme
  • sfărâmelor
vocativ singular
plural
sfărmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărmură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.