13 definiții pentru servietă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVIÉTĂ, serviete, s. f. Geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette.

SERVIÉTĂ, serviete, s. f. Geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette.

SERVIÉTĂ, serviete, s. f. Geantă mare de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, hîrtii, cărți. Ne-am dus la birou la el, am deschis servieta, i-am dat plicul cu instrucțiunile și în fața mea l-a închis în casa de fier. BARANGA, I. 203.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

serviétă (-vi-e-) s. f., g.-d. art. serviétei; pl. serviéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERVIÉTĂ s. geantă, mapă. (Ține dosarele în ~.)

SERVIÉTĂ s. v. șervețel.

SERVIÉTĂ s.f. Geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. [Pron. -vi-e-. / < fr. serviette].

SERVIÉTĂ s. f. geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. (< fr. serviette)

SERVIÉTĂ ~e f. Geantă cu mai multe compartimente, care servește pentru a purta acte, cărți, caiete sau diverse hârtii. [Sil. -vi-e-] /<fr. serviette, germ. Serviette

*serviétă f., pl. e (fr. servĭette. V. șervet). Mare portofoliŭ de purtat acte și care se ține supsuoară orĭ atîrnat de o toartă: un avocat cu servĭeta supsuoară.

serviétă s. f. (sil. -vi-e-), pl. serviéte

SERVIE s. geantă, mapă. (Ține dosarele în ~.)

Intrare: servietă
servietă substantiv feminin
  • silabație: -vi-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servie
  • servieta
plural
  • serviete
  • servietele
genitiv-dativ singular
  • serviete
  • servietei
plural
  • serviete
  • servietelor
vocativ singular
plural