23 de definiții pentru sertar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári.

SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári.

sertar sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) sălt~, (reg) salt~, (îvr) sirt~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: ngr συρτάρι] 1 Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) sub formă de cutie, care se trage (puțin) în afară și în care se țin diferite obiecte Si: (frm) tiroar, (reg) pui1, pult, șufladă. 2 (Pan) Organ de mașină, cu fețe cilindrice sau plane, al unui sistem de comandă, care, printr-o mișcare automată de alunecare, permite intrarea și ieșirea agentului mobil (aer comprimat, abur etc.) Si: registru, șubler, ventil. 3 Element în formă de placă folosit în construcția unor robinete pe care le închide și le deschide deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui. 4 (Fig) Categorii ale unei gândiri înguste, care cuprind forțat toate fenomenele.

SERTÁR, sertare, s. n. 1. Cutie într-o mobilă (birou, masă, scrin etc.) care se trage puțin în afară cînd vrem să ne servim de ea. Doamna Vorvoreanu deschise sertarul și se uită înăuntru printre hîrtii, bastonașe de ceară de sigilat, tocuri. DUMITRIU, N. 84. De la fereastră, păși la birou și deschise sertarul, bătînd cu palma drăgăstos cele două dosare, pe încetul și cu răbdare alcătuite. C. PETRESCU, C. V. 111. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale de translație sau de rotație, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă, folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasîndu-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană.

SERTÁR ~e n. 1) Ladă mică la o mobilă care se poate trage în afară. 2) Organ de mașină care, printr-o mișcare de alunecare, deschide și închide secțiunea de acces al unui fluid. /<ngr. syrtari

sertar n. cutioară de dulap sau de masă ce se trage afară cu un buton sau cheie. [Gr. mod. SYRTÁRI (devenit, prin etimologie populară, săltar, adică cutie ce saltă trăgând’o)].

sertár n., pl. e (ngr. syrtárí). Munt. Cutie fără capac care se trage și se împinge la o masă orĭ la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare marĭ. – În Munt. maĭ des cutie. În Mold. saltar, maĭ vechĭ săltar (ca tulbure din turbure și talhar din tîlhar). V. cecmegea și tronecĭ.

SALTÁR s. n. v. sertar.

cutíe-sertár s. f. Cutie cu rolul de sertar ◊ „Completarea pieselor principale ale mobilierului cu cutii-sertare din material plastic sau faianță pentru condimente.” Sc. 16 XII 62 p. 2 (din cutie + sertar)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SERTÁR s. 1. (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă. (~ul mesei.) 2. cutie. (~ de la tejghea.) 3. (TEHN.) registru, șuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (TEHN.) vană. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)

SERTAR s. 1. (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă. (~ mesei.) 2. cutie. (~ de la tejghea.) 3. (TEHN.) registru, șuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (TEHN.) vană. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sertar, sertare s. n. (intl.) buzunar.

Intrare: sertar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sertar
  • sertarul
  • sertaru‑
plural
  • sertare
  • sertarele
genitiv-dativ singular
  • sertar
  • sertarului
plural
  • sertare
  • sertarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sertar
  • sertarul
  • sertaru‑
plural
  • sertare
  • sertarele
genitiv-dativ singular
  • sertar
  • sertarului
plural
  • sertare
  • sertarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saltar
  • saltarul
  • saltaru‑
plural
  • saltare
  • saltarele
genitiv-dativ singular
  • saltar
  • saltarului
plural
  • saltare
  • saltarelor
vocativ singular
plural
săltar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sertar, sertaresubstantiv neutru

  • 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: sertăraș
    • format_quote Doamna Vorvoreanu deschise sertarul și se uită înăuntru printre hîrtii, bastonașe de ceară de sigilat, tocuri. DUMITRIU, N. 84. DLRLC
    • format_quote De la fereastră, păși la birou și deschise sertarul, bătînd cu palma drăgăstos cele două dosare, pe încetul și cu răbdare alcătuite. C. PETRESCU, C. V. 111. DLRLC
  • 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vană
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.