SEMÍTIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. ◊ Limbi semitice = ramură a familiei de limbi hamito-semitice (sau afro-asiatice) cuprinzând grupurile: 1) de E (akkadiana – moartă, cu dialectele asirian și babilonian); 2) de NV (vii – ivrit și dialectele neoarameice; moarte – amoreiană, canaanneană, ugarită, feniciano-punică, ebraică veche și dialectele arameice); 3) de S-central (araba cu dialectele sale și malteza); 4) de S-periferic (vii – mehri, șhauri ș.a.; moarte – mineiană, sabeiană ș.a.); 5) ethiopo-semitice (vii – tigrina, tigre, amhară ș.a.; moartă – ethiopiană). Cele mai vechi monumente scrise în aceste limbi sunt unele inscripții cuneiforme akkadiene, antroponime și toponime palestiniene intercalate în inscripțiile egiptene (milen. 3-2 î. Hr.).