15 definiții pentru semeți sumeți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMEȚÍ, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumețí vb. IV] – Din semeț.

SEMEȚÍ, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumețí vb. IV] – Din semeț.

SEMEȚÍ, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mîndri, a se lăuda, a-și da importanță; (depreciativ) a se fuduli, a se îngîmfa, a deveni trufaș. D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. 2. A îndrăzni, a prinde curaj; a căpăta încredere. Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. – Variantă: (regional) sumețí (STANCU, D. 39, C. PETRESCU, C. V. 154, ODOBESCU, S. I 82) vb. IV.

A SE SEMEȚÍ mă ~ésc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț

SUMEȚÍ vb. IV v. semeți.

sumețì v. a se semeți: Tătarii sumețindu-se în numărul lor BĂLC.

semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!semețí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se semețésc, imperf. 3 sg. se semețeá; conj. prez. 3 să se semețeáscă

semețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețésc, imperf. 3 sg. semețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. semețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMEȚÍ vb. v. îngâmfa.

SEMEȚÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține.

SEMEȚI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

semeți vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSȚINE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

semețí (-țésc, -ít), vb.1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom.Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).

Intrare: semeți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semeți
  • semețire
  • semețit
  • semețitu‑
  • semețind
  • semețindu‑
singular plural
  • semețește
  • semețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semețesc
(să)
  • semețesc
  • semețeam
  • semeții
  • semețisem
a II-a (tu)
  • semețești
(să)
  • semețești
  • semețeai
  • semețiși
  • semețiseși
a III-a (el, ea)
  • semețește
(să)
  • semețească
  • semețea
  • semeți
  • semețise
plural I (noi)
  • semețim
(să)
  • semețim
  • semețeam
  • semețirăm
  • semețiserăm
  • semețisem
a II-a (voi)
  • semețiți
(să)
  • semețiți
  • semețeați
  • semețirăți
  • semețiserăți
  • semețiseți
a III-a (ei, ele)
  • semețesc
(să)
  • semețească
  • semețeau
  • semeți
  • semețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumeți
  • sumețire
  • sumețit
  • sumețitu‑
  • sumețind
  • sumețindu‑
singular plural
  • sumețește
  • sumețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumețesc
(să)
  • sumețesc
  • sumețeam
  • sumeții
  • sumețisem
a II-a (tu)
  • sumețești
(să)
  • sumețești
  • sumețeai
  • sumețiși
  • sumețiseși
a III-a (el, ea)
  • sumețește
(să)
  • sumețească
  • sumețea
  • sumeți
  • sumețise
plural I (noi)
  • sumețim
(să)
  • sumețim
  • sumețeam
  • sumețirăm
  • sumețiserăm
  • sumețisem
a II-a (voi)
  • sumețiți
(să)
  • sumețiți
  • sumețeați
  • sumețirăți
  • sumețiserăți
  • sumețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sumețesc
(să)
  • sumețească
  • sumețeau
  • sumeți
  • sumețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)