seceră sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 452/20 / V: (îvp) ~re, (îrg) secire, săcere, săcire, (reg) seciră, săc~ / Pl: ~ri (rar) ~re / E: lat sicilis] 1 Unealtă agricolă manuală alcătuită dintr-o lamă îngustă de oțel, curbată în formă de semicerc, cu tăișul zimțat spre interior și fixată într-un mâner de lemn, care servește, de obicei, pentru a secera (1) cereale păioase. 2 (Pop) Secerare. 3 (Înv; îf secere) Recoltă (1). 4 (Înv) Seceriș (2). 5 (Înv; pan) Obiect care constituie cuțitul secerătoarei. 6 (Pes; reg) Târpan. 7 (Pes; reg) Cârlig (pentru pescuit sub gheață). 8 Imagine a lunii, când se află în primul și ultimul pătrar, în formă de seceră (1) Si: semilună. 9 (Ast; reg) Parte a constelației Orion, compusă din șapte stele dispuse în formă de arc. 10 (Bot; reg) Săbiuță (Gladiolus imbricatus).

SECERĂ, seceri, s. f. (Și în forma secere) 1. Unealtă agricolă pentru recoltarea manuală a păioaselor și a altor plante, formată dintr-o lamă îngustă de oțel curbată, cu tăișul în interior și fixată într-un mîner de lemn. El, c-un ciocan automat, Ținut pe umăr de mîner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite, Ușor se-nclină spicele-aurite, Cad snopii-n șir... Cîntați, secerătoare! IOSIF, P. 32. Ici oameni cu coasa pe umăr și fete cu secerea-n brîu. COȘBUC, P. II 9. ◊ (În comparații) În zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoș porumbac, cu creasta pieptene și cu coada secere a dat dovadă de năzdrăvănie. SADOVEANU, F. J. 446. ◊ (Poetic, în legătură cu aspectul lunii în prima ei fază) Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului. GALAN, Z. R. 378. Zgomotele ciudate ale nopții tremurau pretutindeni; secera lunii printre nourii alburii se purta ca împinsă de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. SADOVEANU, O. II 455. Ceapa, usturoiul... să le sameni înainte de secera primului pătrar. PAMFILE, CER. 84. 2. Seceriș, secerat. Astă-vară... m-am dus pe-acolo ca să ajut tușei Catrinei la secere. BUJOR, S. 76. Se întorsese de la secere obosit de-l dureau toate încheieturile. SLAVICI, O. I 241. Dar voinicul ăl mai mare Nici din masă nu lua, Ci la secere-mi pleca. TEODORESCU, P. P. 142. ◊ Expr. A intra în secere cu cineva = a se întovărăși cu cineva la munca secerișului (pentru a putea lucra cu mașina de secerat). Dacă n-am fi intrat în secere cu alții, ar fi trebuit să secerăm cu mîna. Am fi țopăit ca broaștele săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștii. STANCU, D. 190. – Variantă: secere s. f.

SECERĂ ~i f. 1) Unealtă agricolă, formată dintr-o lamă arcuită (cu tăiș, mai ales, dințat) fixată într-un mâner de lemn și folosită pentru secerat. 2) la sing. Munca seceratului. /<lat. sicilis

săceră sf vz seceră

săcere sf vz seceră

săcire sf vz seceră

secere sf vz seceră

seciră sf vz seceră

secire sf vz seceră

secere f. 1. unealtă agricolă de tăiat grâu, orz, ovăz, coceni de porumb: e un cuțit semicircular de oțel cu tăișul dințat și provăzut [!] cu un mâner; 2. secerat: ați isprăvit secerea? [Lat. SICILEM].

sécere (est) și -ră (vest) f., pl. ĭ (lat. sĭcĭlis f., un fel de lance, rudă cu vgerm. sihhel, ngerm. sichel, secere). O unealtă agricolă (E o lamă dințată curbă fixată într’un mîner. Cu stînga apucĭ cerealele, și din dreapta taĭ cu secerea: nicĭ o boală nu e grea ca vara cu secerea (P. P.).

seceră s. f., g.-d. art. secerii; pl. seceri

seceră s. f., g.-d. art. secerii; pl. seceri

seceră s. f., g.-d. art. secerii; pl. seceri

seceră

Secera și Ciocanul

secere, -ri.

seceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă).

a intra în compresor / în seceră expr. (intl.) a fi interogat, a fi anchetat.

SECERĂ s. v. secerare, secerat, seceriș, târpan.

seceră s. v. SECERARE. SECERAT. SECERIȘ. TÎRPAN.

SECERE s. v. recoltă.

secere s. v. RECOLTĂ.