seceră sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 452/20 / V: (îvp) ~re, (îrg) secire, săcere, săcire, (reg) seciră, săc~ / Pl: ~ri (rar) ~re / E: lat sicilis] 1 Unealtă agricolă manuală alcătuită dintr-o lamă îngustă de oțel, curbată în formă de semicerc, cu tăișul zimțat spre interior și fixată într-un mâner de lemn, care servește, de obicei, pentru a secera (1) cereale păioase. 2 (Pop) Secerare. 3 (Înv; îf secere) Recoltă (1). 4 (Înv) Seceriș (2). 5 (Înv; pan) Obiect care constituie cuțitul secerătoarei. 6 (Pes; reg) Târpan. 7 (Pes; reg) Cârlig (pentru pescuit sub gheață). 8 Imagine a lunii, când se află în primul și ultimul pătrar, în formă de seceră (1) Si: semilună. 9 (Ast; reg) Parte a constelației Orion, compusă din șapte stele dispuse în formă de arc. 10 (Bot; reg) Săbiuță (Gladiolus imbricatus).