17 definiții pentru seceră secere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis.

SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis.

SÉCERĂ, seceri, s. f. (Și în forma secere) 1. Unealtă agricolă pentru recoltarea manuală a păioaselor și a altor plante, formată dintr-o lamă îngustă de oțel curbată, cu tăișul în interior și fixată într-un mîner de lemn. El, c-un ciocan automat, Ținut pe umăr de mîner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite, Ușor se-nclină spicele-aurite, Cad snopii-n șir... Cîntați, secerătoare! IOSIF, P. 32. Ici oameni cu coasa pe umăr și fete cu secerea-n brîu. COȘBUC, P. II 9. ◊ (În comparații) În zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoș porumbac, cu creasta pieptene și cu coada secere a dat dovadă de năzdrăvănie. SADOVEANU, F. J. 446. ◊ (Poetic, în legătură cu aspectul lunii în prima ei fază) Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului. GALAN, Z. R. 378. Zgomotele ciudate ale nopții tremurau pretutindeni; secera lunii printre nourii alburii se purta ca împinsă de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. SADOVEANU, O. II 455. Ceapa, usturoiul... să le sameni înainte de secera primului pătrar. PAMFILE, CER. 84. 2. Seceriș, secerat. Astă-vară... m-am dus pe-acolo ca să ajut tușei Catrinei la secere. BUJOR, S. 76. Se întorsese de la secere obosit de-l dureau toate încheieturile. SLAVICI, O. I 241. Dar voinicul ăl mai mare Nici din masă nu lua, Ci la secere-mi pleca. TEODORESCU, P. P. 142. ◊ Expr. A intra în secere cu cineva = a se întovărăși cu cineva la munca secerișului (pentru a putea lucra cu mașina de secerat). Dacă n-am fi intrat în secere cu alții, ar fi trebuit să secerăm cu mîna. Am fi țopăit ca broaștele săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștii. STANCU, D. 190. – Variantă: sécere s. f.

SÉCERĂ ~i f. 1) Unealtă agricolă, formată dintr-o lamă arcuită (cu tăiș, mai ales, dințat) fixată într-un mâner de lemn și folosită pentru secerat. 2) la sing. Munca seceratului. /<lat. sicilis

SÉCERE s. f. v. seceră.

secere f. 1. unealtă agricolă de tăiat grâu, orz, ovăz, coceni de porumb: e un cuțit semicircular de oțel cu tăișul dințat și provăzut [!] cu un mâner; 2. secerat: ați isprăvit secerea? [Lat. SICILEM].

sécere (est) și - (vest) f., pl. ĭ (lat. sĭcĭlis f., un fel de lance, rudă cu vgerm. sihhel, ngerm. sichel, secere). O unealtă agricolă (E o lamă dințată curbă fixată într’un mîner. Cu stînga apucĭ cerealele, și din dreapta taĭ cu secerea: nicĭ o boală nu e grea ca vara cu secerea (P. P.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

séceră s. f., g.-d. art. sécerii; pl. séceri

séceră s. f., g.-d. art. sécerii; pl. séceri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÉCERĂ s. v. secerare, secerat, seceriș, târpan.

seceră s. v. SECERARE. SECERAT. SECERIȘ. TÎRPAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

séceră (-ri), s. f.1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere.Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola.Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a intra în compresor / în seceră expr. (intl.) a fi interogat, a fi anchetat.

Intrare: seceră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seceră
  • secera
plural
  • seceri
  • secerile
genitiv-dativ singular
  • seceri
  • secerii
plural
  • seceri
  • secerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secere
  • secerea
plural
  • seceri
  • secerile
genitiv-dativ singular
  • seceri
  • secerii
plural
  • seceri
  • secerilor
vocativ singular
plural