6 definiții pentru secătuit

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. Stors, sleit; lipsit de... Plumbul se transformă in așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35. Și totuși furnica omenească se incăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. ◊ Fig. Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300.

SECĂTUÍT adj. 1. v. gol. 2. v. extenuat.

săcătuit a. Mold. sleit de puteri. [V. secătuì].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SECĂTUIT adj. 1. gol, golit, secat, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)

Intrare: secătuit
secătuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secătuit secătuitul secătui secătuita
plural secătuiți secătuiții secătuite secătuitele
genitiv-dativ singular secătuit secătuitului secătuite secătuitei
plural secătuiți secătuiților secătuite secătuitelor
vocativ singular
plural