6 definiții pentru secătuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. Stors, sleit; lipsit de... Plumbul se transformă în așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35. Și totuși furnica omenească se incăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. ◊ Fig. Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECĂTUÍT adj. 1. v. gol. 2. v. extenuat.

săcătuit a. Mold. sleit de puteri. [V. secătuì].

SECĂTUIT adj. 1. gol, golit, secat, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)

Intrare: secătuit
secătuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secătuit
  • secătuitul
  • secătuitu‑
  • secătui
  • secătuita
plural
  • secătuiți
  • secătuiții
  • secătuite
  • secătuitele
genitiv-dativ singular
  • secătuit
  • secătuitului
  • secătuite
  • secătuitei
plural
  • secătuiți
  • secătuiților
  • secătuite
  • secătuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)