20 de definiții pentru seamăn semen samăn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEÁMĂN, semeni, s. m. (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: sémen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).

SEÁMĂN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: sémen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).

SEÁMĂN, semeni, s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a nu avea pereche, asemănare, a nu mai exista altul la fel. Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. – Variante: (regional) sámăn (SADOVEANU, O. VIII 174), sémen (SADOVEANU, E. 194) s. m.

SEÁMĂN sémeni m. Persoană care este la fel cu alta. ◊ Fără (de) ~ fără asemănare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemănare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semăna

seamăn m. 1. care este asemenea sieș, aproapele: iubiți pe semenii voștri; 2. se zice de lucruri sau de ființe asemenea: n’are seamăn pe lume AL. [Lat. SIMILIS].

1) seámăn m., pl. sémenĭ (lat. simĭlis, asemenea. V. semăn 2). Care seamană cu tine, aproapele tăŭ, om: ĭubește-l pe seamănu tăŭ ca pe tine însuțĭ, semeniĭ noștrĭ. Fără seamăn, fără egal, fără asemănare, fără păreche, fără potrivă: un viteaz fără seamăn. A nu avea seamăn, a nu avea egal, a-ĭ întrece pe toțĭ. – Și fem., pl. semene: semenele noastre. Fals semen în L. M. Cp. cu geamăn, geamăt.

SÉMEN1 s. m. v. seamăn.

SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna

sámăn V. seamăn și semăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!seámăn (fắră ~) loc. adj., loc. adv.

seámăn/sémen (persoană, asemănare) s. m., (persoane) pl. sémeni

!sémen (persoană, drug de fier) s. m., pl. sémeni

sémen (persoană, asemănare) v. seamăn


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEÁMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)

SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)

SÉMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~ul!)

SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~!)

Intrare: seamăn
substantiv masculin (M28)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seamăn
  • seamănul
  • seamănu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • seamăn
  • seamănului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semen
  • semenul
  • semenu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • semen
  • semenului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samăn
  • samănul
  • samănu‑
plural
  • sameni
  • samenii
genitiv-dativ singular
  • samăn
  • samănului
plural
  • sameni
  • samenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seamăn semen samăn

  • 1. (În forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om); pereche potrivită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38.
      surse: DLRLC
    • Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24.
      surse: DLRLC
    • El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) seamăn = fără asemănare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: extraordinar neasemuit un exemplu
      exemple
      • Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23.
        surse: DLRLC
      • O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206.
        surse: DLRLC
      • Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480.
        surse: DLRLC

etimologie: