9 definiții pentru scumpătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUMPĂTÁTE, (2) scumpătăți, s. f. (Rar) 1. Scumpete (1). 2. (La pl.) Lucruri de preț, scumpeturi. 3. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă. – Scump + suf. -ătate.

SCUMPĂTÁTE, (2) scumpătăți, s. f. (Rar) 1. Scumpete (1). 2. (La pl.) Lucruri de preț, scumpeturi. 3. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă. – Scump + suf. -ătate.

SCUMPĂTÁTE, scumpătăți, s. f. 1. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu mare grijă și exactitate, cu scrupulozitate, cu precizie. Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei. GALACTION, O. I 270. Presupun că originalul îl vei fi păstrat cu scumpătate. CARAGIALE, O. VII 207. Păstrase cu scumpătate constituția țării. BĂLCESCU, O. II 307. 2. (Mai ales la pl.) Lucru scump, prețios. Din bătrînele case... el își făcuse... îngrămădind... tot felul de scumpătăți rare, o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. 3. (Rar) Scumpete. – Pl. și: scumpătățuri (STĂNOIU, C. I 128).

SCUMPĂTÁTE ~ăți f. înv. 1) v. SCUMPETE.Cu ~ a) făcând economie; cu măsură; b) cu atenție și grijă deosebită. 2) mai ales la pl. Lucru scump; obiect prețios. /scump + suf. ~ătate

scumpătate f. 1. calitatea celor scumpe; 2. fig. scrupulozitate: a păstra cu scumpătate datinile străbune.

scumpătáte f., pl. ățĭ (d. scump, zgîrcit). Economic, cruțare: a cheltuĭ cu scumpătate ultimiĭ banĭ. Scrupulozitate: a păstra cu scumpătăte obiceiurile strămoșeștĭ. Pl. Lucrurĭ scumpe (mobile, alimente ș.a.): ziafet cu scumpătățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scumpătáte (rar) s. f., g.-d. art. scumpătắții; (lucruri) pl. scumpătắți

scumpătáte s. f., g.-d. art. scumpătății; (lucruri) pl. scumpătăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUMPĂTÁTE s. v. atenție, avariție, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înțelepciune, judecată, lipsă, măsură, meticulozitate, migală, migăleală, minte, minuțiozitate, mizerie, moderație, nevoie, precizie, rațiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotință, tact, zgârcenie.

scumpătate s. v. ATENȚIE. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. EXACTITATE. EXACTITUDINE. GRIJĂ. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. LIPSĂ. MĂSURĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINTE. MINUȚIOZITATE. MIZERIE. MODERAȚIE. NEVOIE. PRECIZIE. RAȚIUNE. RIGOARE. RIGUROZITATE. SĂRĂCIE. SCRUPULOZITATE. SCUMPETE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT. ZGÎRCENIE.

Intrare: scumpătate
scumpătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scumpătate
  • scumpătatea
plural
  • scumpătăți
  • scumpătățile
genitiv-dativ singular
  • scumpătăți
  • scumpătății
plural
  • scumpătăți
  • scumpătăților
vocativ singular
plural