SCUMPĂTATE, scumpătăți, s. f. 1. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu mare grijă și exactitate, cu scrupulozitate, cu precizie. Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei. GALACTION, O. I 270. Presupun că originalul îl vei fi păstrat cu scumpătate. CARAGIALE, O. VII 207. Păstrase cu scumpătate constituția țării. BĂLCESCU, O. II 307. 2. (Mai ales la pl.) Lucru scump, prețios. Din bătrînele case... el își făcuse... îngrămădind... tot felul de scumpătăți rare, o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. 3. (Rar) Scumpete. – Pl. și: scumpătățuri (STĂNOIU, C. I 128).