scufie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / A și: (îvr) scufie / Pl: ~ii / E: ngr σκόυφια] 1 Bonetă de pânză, de stofă etc. care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului, sau prin casă (când este frig) Si: bonetă, tichie, căciuliță, scufă¹ (1). 2 Bonețică pentru sugari Si: (reg) scufă¹ (2). 3 Acoperământ pentru cap purtat de femei, asemănător cu o bonetă Si: (îrg) scufă¹ (3). 4 (Rar) Căciuliță (cilindrică) confecționată mai ales din pâslă, pe care o poartă călugării și călugărițele ortodoxe Si: (rar) scufă¹ (4). 5 (Reg) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți. 6 (Îe; d. oameni) A se naște cu ~ (în cap) A fi foarte norocos.

SCUFIE, scufii, s. f. 1. Bonetă de formă țuguiată, făcută din pînză sau din stofă, de obicei cu un ciucure la vîrf, și care se poartă mai ales noaptea, în timpul dormitului; tichie; căciuliță. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. Cine ești?... Nu se vede bine de la fînarul acesta. Dar mi se pare că ai o scufie galbenă. NEGRUZZI, S. III 285. Babele purtau scufie albă... și peste scufie se îmbrobodea cu ștergari. ȘEZ. VIII 22. ◊ Expr. Chelului îi trebuie (sau îi lipsește) scufie de mărgăritar! se spune despre cineva care aspiră la un lucru nepotrivit cu starea lui. Pe cît băgai de samă începeam să fiu și amorezat, căci chelului îi trebuia numaidecît și scufie de mărgăritar! HOGAȘ, DR. II 53. 2. Căciuliță rotundă pe care o poartă călugărițele. Egumena îi dăduse scufia de soră. GALACTION, O. I 318.

SCUFIE ~i f. 1) Acoperământ pentru cap care se îmbracă înainte de culcare; tichie. 2) Căciulă mică rotundă purtată de călugărițe. 3) Bonetă cu două panglici ce se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; tichie. [G.-D. scufiei] /<ngr. skufia

scufie f. scufă de copii. [Gr. mod. (din it. SCUFFIA)].

scúfă (Munt.) f., pl. e și scufíe (Mold.) f. (ngr. skúfia și skúfos, d. it. scuffia. V. coĭf). Bonetă p. copil, bolnavi, bătrîni și femei.

scufie s. f., art. scufia, g.-d. art. scufiei; pl. scufii, art. scufiile (desp. -fi-i-)

scufie s. f., art. scufia, g.-d. art. scufiei; pl. scufii, art. scufiile

scufie s. f., art. scufia, g.-d. art. scufiei; pl. scufii, art. scufiile

SCUFIE s. I. 1. v. bonețică. 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.) II. (BOT.) caliptră, piloriză, zonă apicală. (~ este un țesut protector.)

SCUFIE s. 1. bonetă, bonețică, scufiță, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.)