10 definiții pentru scufie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciuliță. 3. Căciuliță rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Bonetă de formă țuguiată, făcută din pînză sau din stofă, de obicei cu un ciucure la vîrf, și care se poartă mai ales noaptea, în timpul dormitului; tichie; căciuliță. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. Cine ești?... Nu se vede bine de la fînarul acesta. Dar mi se pare că ai o scufie galbenă. NEGRUZZI, S. III 285. Babele purtau scufie albă... și peste scufie se îmbrobodea cu ștergari. ȘEZ. VIII 22. ◊ Expr. Chelului îi trebuie (sau îi lipsește) scufie de mărgăritar! se spune despre cineva care aspiră la un lucru nepotrivit cu starea lui. Pe cît băgai de samă începeam să fiu și amorezat, căci chelului îi trebuia numaidecit și scufie de mărgăritar! HOGAȘ, DR. II 53. 2. Căciuliță rotundă pe care o poartă călugărițele. Egumena îi dăduse scufia de soră. GALACTION, O. I 318.

SCUFÍE ~i f. 1) Acoperământ pentru cap care se îmbracă înainte de culcare; tichie. 2) Căciulă mică rotundă purtată de călugărițe. 3) Bonetă cu două panglici ce se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; tichie. [G.-D. scufiei] /<ngr. skufia

scufie f. scufă de copii. [Gr. mod. (din it. SCUFFIA)].

scúfă (Munt.) f., pl. e și scufíe (Mold.) f. (ngr. skúfia și skúfos, d. it. scuffia. V. coĭf). Bonetă p. copil, bolnavi, bătrîni și femei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile

scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUFÍE s. I. 1. v. bonețică. 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.) II. (BOT.) caliptră, piloriză, zonă apicală. (~ este un țesut protector.)

SCUFIE s. 1. bonetă, bonețică, scufiță, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.)

Intrare: scufie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scufie
  • scufia
plural
  • scufii
  • scufiile
genitiv-dativ singular
  • scufii
  • scufiei
plural
  • scufii
  • scufiilor
vocativ singular
plural