scufie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / A și: (îvr) scufie / Pl: ~ii / E: ngr σκόυφια] 1 Bonetă de pânză, de stofă etc. care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului, sau prin casă (când este frig) Si: bonetă, tichie, căciuliță, scufă¹ (1). 2 Bonețică pentru sugari Si: (reg) scufă¹ (2). 3 Acoperământ pentru cap purtat de femei, asemănător cu o bonetă Si: (îrg) scufă¹ (3). 4 (Rar) Căciuliță (cilindrică) confecționată mai ales din pâslă, pe care o poartă călugării și călugărițele ortodoxe Si: (rar) scufă¹ (4). 5 (Reg) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți. 6 (Îe; d. oameni) A se naște cu ~ (în cap) A fi foarte norocos.